Ponta – o viziune diferită asupra puterii

Călin Popescu-Tăriceanu a câștigat șefia Senatului, sprijint atât de PSD-UNPR-PC cât și de UDMR. Victor Ponta și-a luat prin surprindere adversarii, ba chiar și unii apropiați, declarând recent că sprijină ideea candidaturii senatorului independent pentru funcția din care a demisionat Crin Antonescu. Sigur, pe lângă mesajul politic explicit, acela de continuare a proiectului USL prin propulsarea în cea de-a doua poziție în stat a unui personaj capabil să salvgardeze în ochii electoratului esența angajamentelor asumate la alegerile în 2012, Victor Ponta a mai afirmat ceva, destul de neobișnuit în discursul politic al ultimilor ani:

Pe lângă părerea sa bună despre seniorul liberal, exprimată deschis: "Cred că îl recomandă și experiența, și prestanța pentru a fi al doilea om în stat", Victor Ponta a subliniat chiar înainte de decizia și votul final: "O să decidem mâine, în cadrul grupului senatorial, dar eu am discutat cu mai mulți senatori și, sigur, există candidați foarte buni și candidate foarte bune în grupul senatorial al PSD.

Ideea de a păstra ceea ce a stat la baza USL-ului, nu era vorba doar de un acord politic, era vorba de o concepție despre România de a avea cât mai multe forțe și gândiri politice reprezentate în conducerea țării, e valabilă. Și atunci, da, probabil că un senator PSD nu va candida la conducerea Senatului". După 10 ani dominate de Traian Băsescu și formațiunile satelit ale acestuia, gestul prin care PSD renunță la șefia Senatului României are conotații aproape utopice.

Mai ales partea finală din precizarea premierului Victor Ponta ni se pare foarte importantă și din perspectiva precizărilor făcute presei. "Mâine, la conducerea Senatului, pentru că la Camera Deputaților este un social-democrat, eu cred... nu știu ce vor face exact colegii senatori, o să stabilim mâine (luni - n.r.), dar eu cred că ar trebui să fie cineva care reflecta o gândire de centru-dreapta", a declarat Victor Ponta.

Acestea nu sunt mențiuni importante doar pentru a desluși mecanismul prin care un senator independent a primit a doua funcție din stat ci, mai ales din prisma unei noi viziuni politice pe care liderul PSD a început deja să o creioneze și să o promoveze în declarațiile sale.

Întrebat într-o emisiune România TV dacă se pregătește pentru alegerile prezidențiale, Victor Ponta a subliniat încă o dată, aceeași idee pe care am semnalat-o mai sus, în intervențiile legate de șefia Senatului: ”Nu. Dacă viitorul președinte va fi de centru stânga, eu îl văd pe Sorin Oprescu de centru stânga, atunci obligatoriu trebuie să existe în conducerea guvernului un om de centru dreapta.”

Este poate pentru prima oară după 24 de ani când se enunță astfel, explicit și răspicat teza echilibrului puterii. În contextul actual, dominat de scandaluri și tabloidizarea politicii, declarația lui Ponta poate scăpa atenției. Dar ceea ce afirmă cel mai tânăr premier al României, este aproape revoluționar și contrazice tot ce am avut până acum.

”Dacă președintele va fi de centru-stânga, trebuie să fie un premier de centru-dreapta” pare la prima vedere o afirmație politică banală, dar în ea stă cheia diferențierii față de orientarea dominantă până acum în lupta politică.

Ceea ce propune Victor Ponta este abandonarea cursei pentru puterea absolută – însumând guvern, președinție – în favoarea unui echilibru al puterii, bazat pe această simetrie politică. Pentru a înțelege cât de neobișnuită este această accepție a echilibrului de forțe, să ne amintim cum, după alegerile din 2012, președintele Traian Băsescu își deplângea soarta, de președinte obligat să coabiteze cu un guvern și o majoritate parlamentară ostilă...

Conform viziunii propuse de premier, această situație nu reprezintă o situație de criză, care ar trebui evitată, ci este chiar dezirabilă, ca expresia unui echilibru politic dinamic. Totuși, să ținem cont și de detaliul că, în accepțiunea promovată inițial de USL, rolul președintelui este stricto sensu acela de garant neutru și moderator, deci nu o sursă de conflict social și politic ci un factor de echilibru și moderare, care contribuie la stingerea conflictelor.