Puterea politică se schimbă, premianții de partid și de stat rămân
Nimeni nu vrea la putere de dragul poporului. Toți vor să controleze fluxurile financiare. De multe ori, bănetul pe care-l încasează ștăbimea reprezintă doar o câtime din adevăratele ei câștiguri. Bani extrem de mulți, care se împart.
În țara unde salariul minim încă nu atinge 200 de euro, cel mai bine plătit funcționar de stat primește aproximativ 800.000 de euro să plece acasă. Puterea politică se schimbă, clientela și salariile nesimțite rămân. Într-o economie aflată la limita colapsului, sufocată și nefuncțională, premianții de partid și de stat (unii reevaluați, alții scoși de la naftalină) sunt transformați în manageri privați, cu lefuri între 6.000 și 15.000 de euro/lună, iar premierul anunță, a nu știu câta oară, intenția Executivului de plafonare a câștigurilor în sistemul public. Care, mai mult ca sigur, va fi contestată în toate instanțele posibile. Nimeni nu renunță benevol la privilegii.
Asta-i, de fapt, una dintre mizele luptei politice perene. Nimeni nu vrea la putere de dragul poporului. Toți vor să controleze fluxurile financiare. De multe ori, bănetul pe care-l încasează ștăbimea reprezintă doar o câtime din adevăratele ei câștiguri. Bani extrem de mulți, care se împart. Cu cine trebuie. Dacă rezultatele economice ale activității managementului numit politic (în afară de Lulache și Smeianu mai găsim pe cineva liber pe piață?) ar fi pozitive, chiar că n-ar fi vreo tragedie că nu știu ce director ar sălta purcoiul de bani de la casierie. Dar autoritățile, companiile, regiile și societățile de stat sunt niște dezastre financiare. Lungul șir al reformelor strigate în ultimii peste opt ani nu s-a atins deloc de această zonă. Fiindcă aici e adevărata putere.