7 concluzii despre putere şi spirit civic în România

Dincolo de dezbateri şi ideologie, dincolo de etichete şi isterie, există o realitate foarte practică, legată de efectul real al cazului Roşia Montană asupra societăţii româneşti şi asupra deciziilor politice. În acest plan, contează mai puţin cât de efervescentă este sau nu societatea civilă, cât de reală sau nu este mobilizarea prin intermediul Facebook, cât de informaţi sau nu sunt românii sau cum încearcă să profite politic şi imagologic unii sau altii. Vreau sa trec în revistă consecinte practice ale acestei agitatii, pe care realitatea le va testa si care vor conta mai mult decat trainicia unor sloganuri sau a unor scandari.


1.      Proiectul de lege nu va fi aprobat si proiectul Rosia Montana nu va demara in acest an. Este concluzia politica cea mai evidenta a acestei perioade. Nu exista o masa critica in Parlament suficient de clar sustinatoare a proiectului. Mai intai s-au delimitat cei din PDL. Apoi, PNL si-a asumat respingerea. La fel, UDMR. PPDD nu e foarte hotarat, iar PSD este impartit. Deci, nu exista suficiente voturi si respingerea proiectului este iminenta. Faptul ca proiectul e respins nu inseamna insa ca dezbaterea nu trebuie sa aiba loc, mai ales ca aceasta ar putea scoate la iveala detalii pe care romanii nu le stiau (de ex, cine sunt ministrii care au fost in guvern la momentul acordarii licentei, initial, in anii 90). Chiar si cu proiectul respins, o comisie parlamentara poate oferi publicului mai multe date despre o poveste acoperita de toti politicienii timp de 14 ani.


2.      Crin Antonescu incearca sa profite de moment pentru a capitaliza electoral, chiar cu riscul ruperii USL. Desi studiile arata ca publicul din Piata e eterogen si foarte putin atras de partidele clasice, Crin Antonescu incearca totusi. Cu riscul alienarii propriului partid, care nu intelege miza ruperii USL pe o tema care, conform punctului de mai sus, e clar ingropata.


3.      Victor Ponta are in continuare sustinere ca premier, aproape indiferent de proteste si de jocurile lui Crin Antonescu. Cata vreme acestea nu se radicalizeaza si nu devin revolutionare (la propriu), aritmetica parlamentara este imposibil, in prezent, de spart. Ecuatia este simpla: PSD + PNL pot domina Parlamentul, iar daca PNL vrea sa plece, trebuie sa se alieze cu tot PDL si tot PPDD (doar asa pot bate PSD si UDMR). Altfel spus, Antonescu trebuie sa bata palma cu Udrea, Predoiu, Blaga si Anastase, pentru a-l da jos pe Ponta. Si nici atunci nu e foarte sigur ca toti liberalii vor fi alaturi de el (mai ales daca asta inseamna plecarea din functii calde). Sa nu mai vorbim de faptul ca un astfel de pact inseamna compromiterea totala a discursului lui Crin Antonescu de pana acum (il dam jos pe Ponta cu ajutorul celor impotriva carora am luptat pana acum).


4.      Traian Basescu este in continuare blocat politic si singura sa sansa de a conta din nou in politica este sa manipuleze protestele impotriva USL. Si o face, deja. Piata este infiltrata de oameni apropiati PDL. Organizatiile PDL imping oameni in Piata. Oameni ca Boc, Neamtu, Paleologu si altii – sunt trimisi spre Piata, pentru a deturna mesajul. Daca le iese, vor trebui sa treaca la episodul 2 – USL-ul spart are si o parte buna: PNL-ul fara Crin Antonescu. De remarcat, in context, si protocolul pe care il face miscarea lui Chiliman si Moisescu cu Alianta DA (a lui MRU). Dreapta vrea sa se uneasca, fara Crin, si face orice sa sparga USL-ul, cu mana lui Crin.


5.      Miscarea din Piata va fi politizata, daca nu reuseste sa se debaraseze de presiunile din prezent. In secunda in care vor trece de la protestul pe teme civice (Rosia, de ex), la protestul politic impotriva unor ministri sau a unui premier, spiritul civic al pietei va fi inghitit de pragmatismul politic. Miscarea va fi confiscata de PDL si Traian Basescu, iar vocile civice care l-au slujit pe Traian Basescu vor iesi din nou in prim-plan. Indiferent cum le cheama si ce asociatii au ele in prezent. Traian Basescu profita de entuziasmul unor tineri care isi doresc spirit civic, pentru a crea o noua “revolutie orange” in Piata Universitatii. Si, cand idealisti precum Claudiu Craciun sau altii (pe care ii cred sinceri in toate protestele lor) se vor prinde, va fi deja prea tarziu...


6.      Romania se indreapta spre o ciocnire geopolitica, daca protestul iese din zodia Rosia si merge spre gazele de sist, de exemplu. Stiu ca unii incearca alimentarea Pietei cu astfel de proteste, in care izul rusesc este mult mai pronuntat, si care au o logica mult mai clara – aceea ca Romania trebuie sa devina un etalon al ecologismului in regiune si sa refuze orice industrie poluanta. Doar naivii cred ca interesele rusesti nu se vor implica in proteste pentru a le orienta spre gazele de sist. Romania a ales cartea occidentala, inclusiv prin modul in care sustin Republica Moldova. Aceasta carte este exact ca apucarea unui tigru de coada – Romania e fortata, asadar, sa mearga spre aceasta solutie. Discursul ca ne putem descurca si singuri e interesant si placut, dar nu tine de foame niciodata.


7.      Reaparitia vocilor din societatea civila ar fi un semnal pozitiv, macar in teorie, pentru ca ar pune lucrurile intr-o perspectiva mai corecta. Presa (televiziunile de stiri in special) nu poate juca rolul de societate civila, pentru ca nu este normal (presa privata este o afacere, iar televiziunile private sunt, de fapt, oriunde in lume, corporatii care urmaresc profit). Romania are de castigat daca ar exista spirit civic canalizat spre teme corecte si daca am avea ONG-uri care nu vor sa intre in politica (aspiratia membrilor de ONG-uri de a ajunge ministri sau europarlamentari era gresita din start). Ramane de vazut daca dispozitia aceasta de participare civica – sau macar ce este real din ea, va ramane la acest nivel. Daca se trezesc ONG-isti depasiti de vreme, care si-au ratat sansa 20 de ani si care acum vad in aceasta actiune oportunitatea unei noi miscari politice, si daca tinerii din piata accepta sa fie reprezentati de astfel de oameni, atunci tot entuziasmul acesta va fi depasit in cateva saptamani sau luni, iar alegerile urmatoare vor marca o prabusire inca si mai mare a participarii electorale peste tot in tara...


Sigur, tabloul pe care il descriu sugereaza ca relatiile de putere nu se schimba foarte mult. Si ca, exceptand prima concluzie (foarte importanta – proiectul Rosia va ramane blocat), nu se schimba, fundamental, mai nimic. Ramanem in acelasi joc, in care Ponta, Antonescu si Basescu isi disputa pozitia de lider dominant. Si in care castiga cel care joaca cel mai inteligent, mai echilibrat si mai consecvent...