9 mai 1918: George Coşbuc a murit cu sufletul zdrobit. Tragedia din viaţa sa

În 1895 George Coşbuc se căsătoreşte cu Elena Sfetea, fata unui mare comerciant al momentului. Un an mai târziu aceasta dă naştere primului şi singurului lor copil, Alexandru. Momentul a fost unul extrem de fericit pentru poet, acesta fiind deosebit ataşat de copilul lui.

Bucuria lor a fost însă ştirbită de un tragic eveniment în 1915. Pe 26 august asupra familiei Coşbuc se abate o mare nenorocire. La data respectivă piere, într-un accident de maşină, lângă Târgu-Jiu, unicul lor fiu, Alexandru, în vârstă de numai 19 ani.

Băiatul lui Coşbuc era în compania moşierului Ion-Alexandru Stâlpeanu, din Teleorman, care se afla la volanul maşinii. Acesta gonea nebuneşte pe şosea ca să nu-l prindă noaptea, când automobilul se loveşte de un bolovan şi se răstoarnă. Moşierul moare imediat, cu coşul pieptului zdrobit de volan, iar Alexandru Coşbuc, cu craniul fracturat, este transportat la spitalul din Târgu-Jiu, unde moare în zorii zilei.

Pe locul unde a avut loc accidentul s-a ridicat o fântână, care poate fi văzută şi astăzi, fiind denumită de localnici „Fântâna lui Coşbuc”. George Coşbuc a fost extrem de afectat de incident. El nu a putut depăşi acest moment, refuzând să admită crunta realitate. A făcut chiar nişte versuri în care îşi exprimă starea:

Ah, cumva să nu mi-o spuie

Vreun duşman cumplit

Că băiatul meu azi nu e

Şi că a murit,

Că-n schimbarea bruscă-a minţii

Eu l-aş omorî cu dinţii

Ca pe-un câne care muşcă

Pe furiş …