A căzut un mit: Alcoolul nu omoară celulele creierului

Acest fapt a fost demonstrat în 1993 de Grethe Jensen şi colaboratorii săi, numărând cu meticulozitate neuronii din probe provenite de la alcoolici şi non-alcoolici. Ceea ce au descoperit a fost că nu există nici o diferenţă reală, în densitate sau număr total de neuroni, între cele două eşantioane. Ulterior, diverse alte cercetări au susţinut concluziile lui Jensen. Astfel, chiar alcoolicii care consumă repetat cantităţi nesănătoase de alcool, nu vor suferi de pierderi de neuroni datorate problemei pe care o au cu băutura. Cu toate acestea, consumul de alcool poate avea alte efecte asupra creierului, atât pozitive, cât şi negative, dar care nu au nimic de-a face cu moartea celulelor creierului, scrie http://www.todayifoundout.com.

Iată, pentru început, efectele pozitive.

Consumul moderat de alcool în mod regulat, este dovedit a avea diverse efecte pozitive asupra organismului. Unul bine cunoscut este cel că oferă protecţie contra tulburărilor cognitive odată cu înaintarea în vârstă. Potrivit unui studiu realizat la Universitatea Catolică din Sacred Heart, Italia, un procent de 29% din persoanele de peste 65 de ani care nu au băut niciodată alcool, au avut probleme de depreciere mentală. Pe de altă parte, doar 19% din cei de peste 65 de ani care au consumat alcool în mod moderat au avut probleme similare. S-a mai constatat că, în cazul diverselor grupuri de persoane cu probleme de sănătate de diverse naturi care au condus la efecte de deficienţă mentală, s-a evidenţiat aceeaşi tendinţă. În fiecare grup, cei care consumau alcool în mod moderat aveau o şansă mai mică de a căpăta afecţiuni mentale la vârste înaintate, în comparaţie cu cei care nu beau deloc sau aproape niciodată.

Şi acum, cele negative.

Deşi celulele creierului nu sunt afectate  în mod distructiv de către alcoolul ingerat în mod excesiv, capacitatea acestora de a inter-comunica este inhibată. Acesta este efectul distrugerilor la nivelul dendritelor (joncţiuni inter-neuronale ce conduc stimulul electro-chimic între celule), apărute ca urmare a consumului de alcool.         

Din fericire, fiecare persoană dispune de un număr impresionant de neuroni şi conexiuni între aceştia (aproximativ 100 de miliarde de neuroni şi 10 miliarde de celule gliale – susţinătoare a neuronilor). Mai mult, s-a demonstrat că, chiar şi în cazul alcoolicilor “veterani”, renunţarea la băutură este tot ceea ce este necesar pentru ca organismul să se refacă, “reparând” cele mai multe dintre daunele apărute la nivelul dendritelor şi restaurând capacitatea neuronilor de a comunica. Deci, ne putem permite deteriorarea temporară a sistemului comunicaţional din creier, fără efecte reale de durată.

Din nefericire, pentru cei care şi-au făcut un obicei din consumul excesiv de alcool, avem o veste proastă: există unele efecte secundare asupra creierului, mai greu de rezolvat, precum sindromul Wernicke-Korsakoff, caracterizat prin confuzie, probleme de coordonare, halucinaţii, probleme de memorie, probleme cu ochii şi apariţia de comă indusă sau chiar deces dacă afecţiunea rămâne netratată. Toate acestea se datorează faptului că un consum excesiv de alcool pe o perioadă lungă de timp produce un deficit de vitamina B1 (8 din 10 alcoolici prezintă acest deficit), ce are ca efect incapacitatea organismului de a absorbi tiamina (se ştie că mulţi alcoolici sunt adesea subnutriţi din cauza obiceiurilor alimentare nesănătoase). Efectul direct este moartea neuronilor – printre altele. O astfel de problemă este tratabilă, în cele mai multe cazuri, dar rămân sechele, organismul nefiind capabil să repare în întregime daunele produse.

Un alt efect secundar este acela că, deşi consumul de alcool în doze mari nu ucide celulele creierului, el inhibă dezvoltarea de noi structuri celulare. Totuşi, studii recente pe şobolani au demonstrat că, odată întreruptă alimentarea de durată a acestora cu alcool, producţia de noi structuri celulare s-a accelerat, în încercarea de a compensa procesul inhibitor anterior. Oricum, ca urmare a consumului de alcool pe durate mari de timp, deşi apare un mecanism de supra-regenerare, încă nu este cunoscută măsura în care acesta devine sau nu preponderent în raport cu procesul inhibitor.

Există, de asemenea, o varietate de probleme neurologice asociate cu consumul exagerat de alcool pe perioade mari de timp. Unele dintre acestea se remarcă chiar şi la durate mici de consum, aşa cum este situaţia în cazul copiilor şi adolescenţilor care abuzează de alcool, dar acest articol nu va deschide o astfel de discuţie. Apoi, există o multitudine de alte probleme, non-cerebrale, asociate cu consumul de alcool, cum ar fi cele ale ficatului, ale sistemului nervos (în afara celor ce ţin de creier) etc.

Trăgând linie, un consum moderat de alcool – un pahar de vin pe zi – poate fi benefic (evident, depinde cât de mare este paharul). Pe de altă parte, consumul excesiv de alcool, deşi nu omoară în mod direct celulele creierului, poate avea efecte dăunătoare asupra acestora. Organismul poate compensa şi repara, într-o anumită măsură, prejudiciul cauzat în cele mai multe dintre situaţii, dar este bine de ştiut că acest lucru este valabil atât timp cât abuzul nu este regulat.

E bine de ştiut:

•    Un alt mit cu privire la consumul de alcool, răspândit în perioada Prohibiţiei, dar în care (eu cel puţin aşa sper) nimeni nu mai crede, este că ingerarea de cantităţi excesive de alcool poate duce la combustie spontană, alcoolul ajuns în sistemul circulator fiind inflamabil. Această credinţă este ridicolă din mai multe puncte de vedere, însă a fost larg răspândit pe durata Prohibiţiei şi ceva vreme după aceea. De asemenea, un alt mit popular în acea perioadă a fost cel al distrugerii celulelor creierului de către alcool.

•    Există numeroase cauze care contribuie la mahmureală, dar principala este simpla deshidratare. Alcoolul poate produce un efect deshidratant prin inhibarea eliberării de vasopresină – un hormon antidiuretic. Ca urmare, organismul produce mai multă urină decât în mod normal, rezultatul imediat fiind deshidratarea.

•    Oamenii de ştiinţă credeau odinioară că numărul de celule nervoase din creierul ajuns la maturitate, este dat odată pentru totdeauna, el putând doar scădea prin distrugerea neuronilor în timp. Această credinţă s-a dovedit incorectă. De fapt, neuroni noi sunt produşi continuu, într-un proces numit neurogeneză.