A fost România condusă 10 ani de un interlop?

Până acum, pe Traian Băsescu îl chinuiau doar premonițiile judiciare. Cele mai celebre probabil au rămas cele făcute în cazurile lui Liviu Dragnea și Relu Fenechiu. Nimeni nu înțelegea – chipurile – cum poate președintele republicii să ghicească chiar cu un an înainte că în cazul cuiva vor surveni nu numai anchete, ci și sentințe de condamnare. Peste aceste semne de rău augur, referitoare la interesul din ce în ce mai evident al lui Traian Băsescu în teleghidarea actului de justiție, a venit recent, ca o prevestire, declarația fostului ministru Decebal Traian Remeș, abia eliberat din pușcărie: Traian Băsescu nu uită și nu iartă. Treaba lui, ar zice oricine, cât de răzbunător sau iertător este Băsescu. Da, așa este, numai că nu și în calitatea sa oficială, de președinte al țării, poziție extrem de constrângătoare, care nu permite absolut deloc joaca de-a ”comandantul suprem” al Justiției.

Să-i dai ordine prin telefon lui Emil Boc, la Palatul Victoria, e una. Te taxează, cum s-a văzut, populația, la urne. Să dai telefoane și ordine la magistrați, e însă cu totul altă mâncare de pește, mult mai gravă. ”Nota de plată” usturătoare este constituțională și ți-o avansează Parlamentul. Traian Băsescu nu are însă frică de acesta, deși a mai fost atenționat de CCR asupra subordonării sale constituționale față de forul superior al Parlamentului, încă din timpul premierului Tăriceanu.

În privința premonițiilor sale judiciare, de asemenea, starea de fapt s-a agravat galopant, direct proporțional cu sindromul de miopie democratică de care suferă și nu se tratează președintele. Cu o scandaloasă lipsă de scrupule, Traian Băsescu și-a permis să amenințe public familia unui parlamentar român. ”Mai bine să se uite pe moșia soțului ei unde este primar, că s-ar putea să nu îl mai găsească într-o zi acasă, dacă nu-i atentă. Înțeleg că în parohia lui se întâmplă destule lucruri rele", a declarat Băsescu referindu-se la primarul din Voluntari, Florentin Pandele, soțul Gabrielei Vrânceanu Firea. După toate probabilitățile, mulți lucrători din cadrul Poliției și Parchetului au ciulit urechile mirați, la declarația aruncată fără minte. Nici nu-i de mirare, căci acest gen de amenințare, identică în termeni, ton și formulare, este o tehnică des întâlnită în lumea interlopă. La Traian Băsescu este expresia lipsei de bun-simț și de limită personală, în filiația directă a celebrei ziceri ”nu e bine, domnu chestor!”.

Cum senatoarea Gabriela Firea nu-i datorează nici măcar semnătura pe legitimația de senator, Traian Băsescu s-a simțit totuși obligat să-i ”trântească” ceva memorabil... și a produs zicerea menționată, care va rămâne de pomină și încă nu se știe, concret, cât îl va costa pe emitent. Vorbele aruncate cu neglijentă ușurință au fost repede consemnate și puse în lista lungă a ”păcatelor prezidențiale”. Oricum va încerca Traian Băsescu să justifice cele spuse, în cel mai bun caz va fi nevoit să aleagă răul cel mai mic. Absolut evident pentru toată suflarea politică, Traian Băsescu și-a dat arama pe față privitor la manipularea Justiției de care a fost acuzat în nenumărate rânduri. Acel ”înțeleg că” din declarația sa, semnifică foarte clar pentru oricine că președintele s-a interesat și a fost informat referitor la persoana unui primar din România. Florentin Pandele însă nu este un primar oarecare ci legat direct de persoana care-l anchetează modalitățile suspecte prin care în familia lui Traian Băsescu a apărut o moșie de aproape 300 de hectare.

Chiar și dacă Pandele nu ar fi fost soțul senatoarei PSD, ce caută președintele țării – care insistă periodic că nu este un dictator – în treburile Justiției? De la înălțimea funcției sale, președintele nu are treabă cu și nu anchetează potlogării din administrația comunelor și orașelor patriei, sunt alte instituții abilitate în acest sens. Instituții pe care președintele nu are atribuții nici măcar să le sune, cum a dovedit că are obiceiul în privința miniștrilor și procurorilor.

O anchetă dură -din toate punctele de vedere- se impune în acest caz. Președintele Traian Băsescu nu are de ales decât răul cel mic dintre două alternative, ambele absolut dezonorante. Dacă recunoaște că declarația sa reprezintă o recunoaștere indirectă a influențării Justiției, președintele se poate prezenta în fața națiunii și a Parlamentului cu demisia în dinți.

Dacă a vorbit doar gura fără el și nu admite că a dorit să influențeze actul de justiție, este constrâns să admită că a prejudiciat grav instituția prezidențială și a aruncat o umbră infinit mai gravă decât în cazul insultei cu ”țiganca împuțită”. Imaginați-vă cum s-ar putea interpreta declarația de mai sus a președintelui Băsescu dacă printr-o întâmplare nefericită primarul menționat pățește cu adevărat ceva. Nu un proces. Altceva...

Traian Băsescu a păcătuit destul față de prea fragila noastră democrație. Nu este cazul să păgubească în asemenea măsură imaginea țării, aruncând în public declarații pe care și un avocat începător le poate înfățișa unei instanțe ca amenințări cu moartea. Oricine în situația actuală a președintelui, dacă este în deplinătatea facultăților mentale, s-ar ruga de sănătatea primarului din Voluntari.