A murit sau nu a murit Nabucco?

Anunţul respingerii proiectului Nabucco a luat prin surprindere opinia publică din România, generând o stare de nelinişte cu privire la viitorul energetic al statului. Decizia luată de a renunţa la acest proiect a făcut ca autorităţile de la Bucureşti să se orienteze către alte proiecte care pot susţine independenţa energetică a țării.

O posibilitate a venit ca urmare a vizitei premierului în Kazahstan, unde a discutat despre o racordare la Southstream. Însă, cea mai viabilă opţiune şi cea care nu ne face să depindem de niciun alt stat este cea a exploatării resurselor proprii. România poate beneficia chiar mai devreme de data la care se preconiza începerea Nabucco de rezervele de gaze naturale din Marea Neagră, dar şi de gazele de şist, putând deveni şi un exportator de gaze naturale.

După situaţia creată de anunţul renunţării la proiectul Nabucco, săptămâna aceasta comisarul european pentru Energie, Gunther Oettinger, a afirmat că, de fapt, acest proiect nu a fost abandonat, existând posibilitatea realizării sale. Declaraţia comisarului, deşi vine în contradicţie cu toate reacţiile din ultima perioadă, nu are niciun efect asupra evoluţiei distribuţiei de gaze naturale în Europa.

Pentru România, declaraţia lui Oettinger nu mai reprezintă o prioritate pentru România şi pentru strategia sa energetică. Într-adevăr, este important un asemenea proiect, însă, anunţul de alegere a TAP de cei de la Shah Deniz a făcut statul român să realizeze că are alte variante pe lângă Nabucco.

Aşadar, dacă se doreşte realizarea proiectului Nabucco, România trebuie să ia parte în continuare, dar eforturile autorităţilor române nu trebuie să fie solitare în contrucţia gazoductului. Pentru ca acest proiect să devină realitate va fi nevoie de solidaritate din partea actorilor implicaţi.

Interesul României de a-şi obţine independenţa energetică poate fi obţinut diferit faţă de alte state europene. Resursele de care dispune statul român îl poziţionează într-o situaţie aparte faţă de celelate state. Rezervele pe care România le deţine ar putea duce la transformarea statului român într-un mediator în problema strategiei energetice din Uniunea Europeană.