Adevăratele motive de harţă ale unui președinte scandalagiu

Frustrat peste măsură, Traian Băsescu a recidivat printr-o ieșire publică la limita isteriei și bunului simț. Conform ”bunului” său obicei, președintele deturnează periodic evenimente și a făcut-o și de această dată. Nu voi trece în revistă toată fierea prezidențială, exacerbată probabil de când televiziunile și partidele care nu-i sunt pe plac îi numără săptămânile rămase în funcție. Dar merită să rămână consemnat că nu e nimic nou sub soare, Traian Băsescu ignoră în continuare senin atenționările oficiale de anul trecut, care-i atrăgeau atenția că deturnează actul de guvernare.

Cum mandatul său este pe terminate și, din rațiuni pragmatice, nimeni nu se va mai complica cu un anevoios proces de demitere, Traian Băsescu se desfășoară plenar, cu lipsa de jenă a celui care oricum nu mai are nimic de pierdut. Cu toate istericalele și disperarea președintelui, avem o senzație de deja vu, pentru că Traian Băsescu a început să se ițească pe vârfuri și să se opintească deopotrivă spre guvern și proaspătul numit ministru al Transporturilor, exact precum Emil Boc, odinioară, când dorea să impresioneze presa. Fatalmente, exact ca și fostului premier de tristă amintire, nici lui Băsescu nu i-a ieșit. Pe cine să mai impresioneze, când e clar că vulpea mârâie la strugurii acri, iar ieșirile lui Băsescu formează deja un tipar de comunicare de la care cască toată națiunea. Cum decolează premierul, Băsescu are o criză de nervi importantă pentru țară. Se repetă figura cu convocarea CSAT imediat după plecarea premierului din țară, dar și cu criticile la adresa guvernului taman când era Victor Ponta în Germania.

Nu cred că Traian Băsescu se teme personal de premier și de aceea nu se poate manifesta decât în absența acestuia. Președintele pare mai degrabă să se teamă de lipsa de reacție a susținătorilor săi, fie aceștia lideri politici sau consilieri. Echipa președintelui s-a dovedit atât de slabă, încât Traian Băsescu simte nevoia să le acorde în mod prudent un cap de cal avans, lansând toate atacurile în momentele de absență ale inamicului său politic. Chiar și așa, recentele elucubrații pe care aceștia i le-au pus în gură cârmaciului despre șomajul calculat eronat în baza sistemului ESA, când acesta este de fapt folosit doar pentru calcularea deficitului bugetar, l-au iritat peste măsură pe fostul căpitan de navă. Așa se și explică ieșirea sa furibundă și remarcile sale deplasate la adresa liderilor USL care s-ar fi întors ”prea nervoși din concediu”.

Adevărul, oricât l-ar ascunde Traian Băsescu, este altul. Nervos este chiar președintele, căci după ce s-a aflat toată vara în campanie pentru PMP și EBA, acum este nevoit să se laude singur și să admită pentru cine știe ce și cum să asculte că nici măcar aceste procente, obținute căznit prin cătune de aiurea, nu mai sunt de natură să-i scoată pe populari la liman. Noi îl înțelegem, parțial, că nu a beneficiat de concediul dorit și acum își proiectează nervozitatea asupra altora, dar fiecare doarme cum își așterne, iar dacă odihna este pofta ce-a poftit, ar fi putut să se retragă încă de anul trecut, când a avut ocazia. Acum a intrat în horă și trebuie să joace, chiar dacă ultimele sale declarații pline de nervozitate la adresa guvernului nu pot masca faptul că președintele iar a fost prins cu temele nefăcute. Ca un om politic care s-a afișat adeseori în postura de adulator al Constituției, ar trebui să știe înaintea altora că nu este datoria președintelui să dea ordine, directive și rectificări guvernului. Oricât i-ar fi de antipatici miniștrii unui guvern, președintele nu este abilitat constituțional să-i sancționeze nici măcar verbal. După cum ne amintim, după episodul MRU, singurul care are drept de sancțiune asupra unui guvern este Parlamentul, instanța legislativă supremă a României, prin moțiune de cenzură. Declarațiile pripite ale lui Traian Băsescu reprezintă un regretabil incident cinegetic. Președintele plecat la vânătoare s-a împușcat în picior... Și pentru că în două lungi mandate nu a fost în stare niciodată să-și asume propriile greșeli, acum dă vina pe oricine îi vine la îndemănă.