Adevărul despre indemnizaţiile din companiile de stat

Guvernul USL permite creşteri substanţiale ale indemnizaţiilor celor din conducerile companiilor de stat - strigă din toţi bojocii Traian Băsescu împreună cu portavocile sale vrând să ne spună că laptele e negru. Demersul pur politicianist al preşedintelui prin care cere reexaminarea actului normativ ce reglementează OUG nr. 26, referitoare la indemnizaţiile din companiile de stat, nu duce decât la prelungirea nejustificată a unei situaţii aberante - astăzi neexistând o ştachetă limită până la care aceste venituri pot creşte.

Boala a fost moştenită de la cabinetul Emil Boc care la finalul anului 2011 a omis intenţionat să reglementeze nivelul remuneraţilor membrilor din Consiliile de Administraţie, deschizând calea clientelei politice a PDL spre indemnizaţii regeşti. Ospăţul membrilor AGA a fost întrerupt în luna august, când actualul Executiv a emis OUG nr. 26 care prevede o limită maximă de 25% a retribuţiilor, implicit ea poate să fie şi mai redusă, din indemnizaţia fixă lunară a directorilor generali, dar cu încadrarea în prevederile bugetare aprobate. Gurile rele vorbesc de o creştere de la 1% la 25%. Nimic mai fals, este în fapt o limitare a valoarii actuale, indiferent de nivel, la maxim 25%. De altfel, textul actului normativ este elocvent - “Operatorii economici nu pot acorda membrilor AGA remuneraţii mai mari de 25% din indemnizaţia fixă lunară a directorilor generali, cu încadrarea în prevederile bugetare aprobate.” Soluţia Ordonanţei a apărut după încercările nereuşite ale Ministerului Finanţelor Publice din 2012 şi prima jumătate a acestui an, care au urmărit îngrădirea indemnizaţiilor prin proiectele de buget interne, dar posibilitatea unor creşteri nereglementate nu a putut fi eliminată.

Ceea ce la prima vedere a părut să fie o adevărată revoluţie - decizia Guvernului PDL de a limita aceste remuneraţii ale membrilor din CA la 1% a - declanşat în realitate o adevărată haiducie în aceste foruri de conducere. Cota de 47 de lei per membru la fiecare şedinţă a însemnat praful aruncat în ochii muritorilor de rând. Să privim o secundă la reversul medaliei acestei măsuri care s-a dovedit până la capăt a fi una profund ipocrită. Ce s-a întâmplat în aceşti doi ani de criză economică şi decizională la cel mai înalt nivel cu companiile etalon ale României? Hidroelectrica - pagube de sute de milioane de euro în urma contractelor care au primit girul membrilor CA plătiţi cu 47 de lei şi intrarea în insolvenţă. Oltchim - afaceri cu dedicaţie pentru familia pedelistă care a băgat combinatul în moarte clinică, aproape de faliment, pierderi de peste un miliard de lei. CFR Marfă - pierderi de zeci de milioane de euro generate de un management defectuos şi de firmele căpuşă. Situaţii aproape similare şi la Tarom sau Poşta Română, unde componenţii CA sau AGA au votat după propriile interese profitând de pasivitatea şi incompetenţa foştilor guvernanţi. Pe scurt, reprezintă rezultatul unei politici dezastruoase în care criteriul performanţei a fost înlocuit cu cel al solidarităţii de faţadă.

În concluzie, OUG 26/2013 nu creşte indemnizaţiile, ci le limitează, nu măreşte costurile totale, întrucât vizează încadrarea în prevederile bugetare deja aprobate. În plus, actul normativ nu derogă de la legislaţia anterioară, ci umple un gol de reglementare introducând o practică unitară pentru toate societăţile aflate sub controlul statului.