Adevărul despre moartea lui Immanuel Kant

Prin urmare, se angajeaza preceptor in familii nobile si burgheze din regiune. In 1755 se va intoarce la Konigsberg, reusind sa-si dea Magisterexamen (echivalentul de atunci al doctoratului) si sa devina profesor la universitatea locala, mai intai ca privatdozent (adica platit de studentii sai, nu de stat) si abia in 1770 professor ordinarius.

Prima editie a Criticii ratiunii pure, una dintre lucrarile sale de capatai, dateaza din 1781, cand Kant era deja un nume cunoscut, prin numeroasele opere filosofice si stiintifice publicate pana atunci. Dar adevarata sa opera abia atunci incepe sa vada lumina tiparului.

In 1786, Frederic II, regele care-i refuzase candva titlul de profesor, il numeste rector al Universitatii Konigsberg. Peste un an, devine membru al Academiei de Stiinte din Berlin. Viata sa a fost la fel de ordonata ca si tezele sale filosofice. Kant nu s-a casatorit niciodata si rareori si-a parasit orasul natal. Dar nu a fost nici pe departe un misogin sau un mizantrop. Dimpotriva, avea multi prieteni si era iubit si apreciat. La masa de pranz nu manca niciodata singur, ci invita intre trei si sapte amici, pentru ca numarul lor sa nu fie inferior celui al Gratiilor dar nici superior celui al Muzelor. Moare, la 80 de ani, inconjurat de respectul compatrotilor, ultimele sale cuvinte fiind, se pare „Es ist gut” (Totul e bine).