Analiză: Educaţia din România, pe primul loc în UE

De la Revoluţie, despre situaţia învăţământului din România s-a scris mult, dar, indiferent de criticile care s-au adus de-a lungul timpului acestui sector, problema principală a rămas aceea că fondurile destinate educaţiei au fost întotdeauna insuficiente. De fiecare dată când un guvern a avut de înfruntat o situaţie de austeritate, primele bugete tăiate erau, de regulă, cele ale Ministerului Educaţiei şi ale Ministerului Sănătăţii.

Subfinanţarea istorică s-a tradus în deterioarea infrastructurii educaţioanale din ţara nostră, în subpregătirea cadrelor didactice nou intrate în învăţământ şi, implicit, în scăderea calităţii educaţiei. În paralel, programele şcolare învechite şi o abordare multe prea teoretică a activităţii didactice, complet neadecvată perioadei în care trăim, a făcut ca şcoala românească să nu mai fie conectată la realităţile existente pe piaţa forţei de muncă.

Deşi la prima vedere situaţia poate părea extrem de gravă, un raport recent al Uniunii Europene poate reprezenta o rază de speranţă în ceea ce priveşte viitorul educaţiei româneşti. La începutul fiecărui an, Eurydice, serviciul Comisiei Europene destinat realizării analizelor în legătură cu situaţia învăţământului din Europa, publică un raport despre starea finanţării educaţiei din statele în care are reprezentanţe. Conform ultimului raport, în 2013 România a înregistrat cea mai mare rată a creşterii bugetului educaţiei dintre toate ţările membre UE.

Deşi majoritatea statelor cuprinse în raport au cheltuit în 2013 mai mulţi bani pentru educaţie decât în 2012, creşterea de 6,4% înregistrată în cazul României a fost una semnificativă, în contextul în care media generală a creşterilor s-a situat puţin peste valoarea de 1%. Comparativ cu 2012, în anul 2013, creșterea bugetară a educației în Franța a fost de doar 1,7%, în Polonia de 2%, în Austria de 1,2%, în timp ce în Cehia s-a înregistrat o creștere minimă de 0,4%. În plus, există și excepții, astfel că în țări precum Irlanda, Marea Britanie (Anglia), Croația, Cipru și Malta, sumele alocate învăţământului au scăzut cu mai mult de 1%.

Deşi în termeni absoluţi bugetul Educaţiei din România, exprimat în milioane de euro, rămâne sub nivelul celor din Marea Britanie, Franţa sau Polonia, raportul celor de la Eurydice demonstrează că primii paşi înspre revigorarea sistemului educaţional românesc s-au făcut deja. În 2013, educaţia a primit în total 20 de miliarde de lei, urmând ca în proiecţia bugetară pentru 2014 suma să crească cu încă 2 miliarde, fapt ce demonstrează preocuparea actualului executiv faţă de acest domeniu. Faptul că învăţământul va primi în 2014 13% din bugetul naţional, adică 3,4% din PIB-ul României, va face ca raportul de anul viitor al Eurydice să fie şi el laudativ la adresa ţării noastre.

Dincolo de toate aceste considerente contabile, faptul că Ministerul Educaţiei are mai mulţi bani reprezintă o veste bună pentru calitatea actului de învăţământ din România. Această realitatea trebuie legată de faptul că actualul ministru, Remus Pricopie, este adeptul ideii că pentru a dezvolta sistemul educaţioanal românesc trebuie făcuţi mai mulţi paşi coerenţi, în concordanţă cu resursele financiare disponibile în fiecare an. De exemplu, pentru 2014, ministerul şi-a propus finalizarea tuturor lucrărilor legate de reabilitarea infrastructurii şcolare, precum şi continuarea eforturilor de modernizare. Tot în bugetul pe 2014, executivul a prevăzut şi o creştere cu 10% a salariilor profesorilor debutanţi şi a asistenţilor universitari, măsură gândită să stimuleze rămânerea acestora în sistem.

În acelaşi timp, anul şcolar 2013-2014 reprezintă începutul unui amplu program de digitalizare a învăţământului din România. Un prim pas în acest sens a fost deja realizat prin apariţia manualelor digitale, versiuni în format .pdf ale manualelor după care se desfăşoară activitatea didactică din şcoli. De asemenea, de anul şcolar viitor se doreşte ca toate clasele I şi a II-a să fie dotate cu cel puţin un calculator şi proiector sau cu un laptop şi un ecran de diagonală mare. Elevii, care conform regulamentului aprobat de minister vor putea să vină cu tabletele la şcoală, se vor conecta astfel printr-o reţea la calcualtorul profesorului. În plus, la începutul lunii decembrie, s-a semnat contractul privind implementarea proiectului “Internet în şcoala ta”. Scopul acestui contract, prin care vor achiziţiona în primul rând echipamente de comunicaţii, este de a realiza infrastructura necesară pentru ca aproximativ 2500 de şcoli din România, în principal din mediul rural, să fie conectate la Internet.

O altă faţetă complet ignorată până în prezent a fost cea a cercetării. Pe lângă lipsa acută de oportunităţi din această zonă, unul din motivele principale pentru care din România pleacă tineri bine pregătiţi în munca de cercetare este acela al salariilor mici din domeniu. Din acest motiv, guvernul a lansat recent un proiect intitulat Bursa Tânărului Cercetător, o iniţiativă prin care tinerii cu rezultate deosebite la olimpiadele naţionale şi internaţionale sunt sprijiniţi să îşi dezvolte cariere ştiinţifice. Absolvenţi de liceu care şi-au manifestat intenţia de a rămâne în ţară şi de a se angaja în laboratoare româneşti de cercetare vor primi o bursă în valoare totală de 15.000 de euro, sumă care poate fi suplimentată dacă tânărul va participa la la evenimente ştiinţifice internaţionale de referinţă în domeniul ales.

Toate aceste exemple nu fac decât să dovedească interesul pe care actualul executiv şi actuala conducere a Ministerului Educaţiei şi Cercetării îl acordă modernizării învăţământului care trebuie să devină mult mai important în ansamblul societăţii româneşti. Faptul că încet-încet se rezolvă problemele financiare ale sistemului reprezintă un lucru îmbucurător, cu toate că încă este nevoie atât de mai mulţi bani cât şi de o cheltuire eficientă a acestora. Din fericire, până în prezent, Cabinetul Ponta îşi respectă angajamentul faţă de educaţie şi de aceea ne putem aştepta, în următorii ani, la o creştere vizibilă a calităţii învăţământului românesc.