Antena 3 isi pierde puterea

Ne întrebăm sincer cât și cum se poate trăi așa, cât poate rezista un jurnalist în acest mediu înainte să cedeze nervos, sub amenințarea perpetuă a unor dezastre naționale iminente. Ceea s-a amplificat și părea să-și aibă rostul în tirul intens al confruntărilor politice din vara anului trecut și mai apoi în campania electorală, a devenit pentru profesioniștii baricadați în cazemata mediatică din Băneasa o stare de fapt greu de justificat rațional și prin canoanele etice ale profesiei.

N-am considerat niciodată televiziunile din România catedrale ale purității vocaționale, departe de noi gândul... Am tot văzut în ultimii ani emisiuni cu dedicație, anchete cu apropou, dar la Antena 3 se bate un record trist. Sigur că am mai văzut și pe la alte stabilimente de media metoda răspunsurilor pre-rumegate prin care li se pun invitaților vorbele-n gură precum posmagii cei muieți, în funcție de dexteritatea reporterului sau agenda adeseori prea vizibilă a moderatorului...

Jurnalistul de antenă este însă mai degrabă precum un călugăr inchizitor, fără odihnă și fără prihană. El și doar el este gardianul revoluției iar de diatribele sale sulfuroase nu scapă nici interlocutorul cel mai cucernic. Și în acest ordin monahal, motivația și inspirația vin de sus. Pe cale ierarhică... Să nu-l uităm nici pe clovnul nocturn, care prin veșmântul de pene frumos colorate și verbiajul extrem încearcă să-și inducă o stare de autosatisfacție pe care în zadar și-o dorește molipsitoare. Jumulit de aparențe, din acesta rămân doar rictusul, saltul la ordin și saliva corozivă.

Pe un spectator neavizat toți aceștia l-ar trimite cu gândul la cuiburile de mitraliori japonezi uitați pe aiurea, care nu au aflat cu anii vestea încetării războiului... pardon, a campaniei electorale, cu retorica și excesele specifice. Însă celor avizați nu poate să le scape schimbarea jenantă de abordare, argumentare și discurs, care cu greu poate justifica de ce este bălăcărit acum exact cel care era îmbrățișat cu atât entuziasm cu numai câteva luni în urmă. Poate că nu ar strica să le reamintească cineva distinșilor profesioniști anteniști că spiritul critic, obiectivitatea și libertatea editorială ar trebui să fie egal distribuite atât pe durata unei zile cât și în calendar, pe durata unui an măcar... Că nu există obiectivitate jurnalistică și echidistanță editorială care să-ți permită să scuipi unde ai lins și invers, din șase în șase luni. Iar o redacție în care toți, fără excepție, se comportă ca la o competiție de înot sincron, ar trebui să lase jurnalismul în seama altora și să se ducă, mai degrabă, la Olimpiadă.

Mass media autohtonă ne-a amuzat și obosit deopotrivă cu această trăsătura maniheistă specifică, în care binelui și răului aflate în confruntare electorală le corespund trusturi sau entități de media aflate în aprigă încleștare vărsătoare de cuvinte mari și rotitoare de verbe cu două sau mai multe tăișuri. Această abordare de sfârșitul lumii, de ”acum ori niciodată”, a determinat în ultimă instanță toate statisticile care arată că românii obișnuiții, fie ei alegători sau simpli spectatori, s-au săturat de starea de conflict perpetuată ad nauseam și că și-ar dori ca, măcar din când în când, cineva să se ocupe și de problemele lor imediate, din viața de zi cu zi.

Ori în situația de față Antena3 repetă papagalicește, în oglindă, ce spune B1Tv și invers. Iar în concertul de lătrături lipsite sens și de măsură, gardienii revoluției televizate de pretutindeni par să ne sugereze că alături de a treia suspendare a lui Traian Băsescu, noi românii avem imediată și stringentă nevoie de o dublare a structurilor guvernamentale actuale.

Să mai numim deci un premier alături de încă o echipă ministerială, astfel încât în timp ce aceștia răspund sugestiilor, hachițelor și tracasărilor televizate, primii să mai poată să și guverneze țara asta, în speranța că la un moment dat se va întâmpla minunea, ne vom ridica din fața televizoarelor și ne vom transforma, din nou, în oameni normali.