Antonescu continuă să îşi pericliteze şansele la presedinţie

Sunt mulţi, probabil, cei care îşi mai amintesc de Traian Băsescu din 2004, cel care a făcut din discursul anti-corupţie principala armă electorală împotriva guvernului Năstase. Sunt şi mai mulţi cei care l-au văzut zilele trecute pe Crin Antonescu înfierând principalele instituţii anti-corupţie din România, fie că ne referim la DNA, fie chiar şi la ANI. Vorbim de doi candidaţi care, la distanţă de 10 ani unul de celălalt, s-au bătut sau se vor bate pentru aceeaşi funcţie, plasându-se, cel puţin la nivelul opiniei publice, pe poziţii diametral opuse.

Când tu, Crin Antonescu, declari sus şi tare că DNA-ul are ceva (doar) cu partidul tău, te aştepţi ca milioane de români să se aşeze în spatele tău şi să pornească într-un marş de susţinere până la porţile acelei instituţii. Problema este că românii, oricât de părtinitor ar fi DNA-ul, vor să vadă sânge de politicieni pe pereţi. Nu îi interesează din ce partid, numai sânge să fie. Căci, slavă Domnului, de politicieni corupţi România nu duce lipsă.

Deunăzi, şeful Senatului declara că îi va cere ministrului Justiţiei să facă „o statistică oficială” a activităţii DNA, dat fiind că niciunul dintre reprezentanţii regimului Băsescu nu a dat cu subsemnatul, în mod serios, pe la DNA, ca urmare a activităţii lor. Dacă, la nivel instituțional, Crin Antonescu poate face acest lucru, este evident. Vorbim, însă, de un demers ce vine de la al doilea om în stat, nu o simplă interpelare a vreunui senator din sutele câte există în Parlament. Tot instituțional, însă, ministrul Justiției este destul de limitat în a da curs unei astfel de solicitări. Tot ce poate face ministerul justiţiei este, eventual, să se adreseze mai departe Procurorului general. În tot acest context, lui Crin Antonescu îi va fi imposibil să evite acuzația de ingerință politică.

Din punct de vedere imagologic, Crin Antonescu nu doar menține, dar lărgește falia de atac la adresa sa și a USL pe tema controlului politic asupra justiției. Este exact ceea ce aşteaptă adversarii USL, pentru a relua agitaţia cu care ne-au obişnuit în vara lui 2012. Din punct de vedere electoral, acelaşi Antonescu aleargă într-o altă cursă, nedându-şi seama că pe marea majoritate a românilor nu îi interesează raportările pe care le va face DNA. Din punct de vedere politic – intern şi extern – liderul PNL îşi expune propriul partid, USL-ul, dar şi propria persoană unor atacuri care, în perspectiva anului electoral 2014, pot face diferenţa.

În tot acest context, întrebarea este: de ce doreşte cu tot dinadinsul Crin Antonescu să îşi pericliteze şansele la prezidenţiale? Nu îşi dă el, oare, seama, că atacând DNA-ul nu câştigi voturile necesare ocupării fotoliului de la Cotroceni? Traian Băsescu şi oricare alt contracandidat care va sta la umbra sa, fie că vorbim de Elena Udrea, fie de altcineva, vor lansa atacul la adresa liderului liberal. Îi oferă, practic, principalului său adversar premisele necesare reactivării temei care l-a făcut atât de popular printre români în 2004. Şi nu trebuie uitat că una din deficienţele cronice ale poporului român este memoria de scurtă durată. Antonescu riscă, astfel ca, la demersul său de interpelare a DNA, românii să îl întrebe în 2014: care corupţi PDL?