Antonescu dă în unul și jignește doi: Ponta și Barosso, umiliți la pachet
Graficul suspiciunilor și tensiunii din USL este iar în fază ascendentă. Crin Antonescu, pe nedrept iritat de alianța USD, își jignește partenerul social-democrat, de la obraz și fără prea multe fasoane, amintindu-i cum ”s-a dus la Barosso ca un chelner.
Nedreptatea lui Antonescu este triplă și merită cu prisosință replica acidă a lui Ponta, care i-o întoarce scurt: Antonescu, ” de când e prieten cu Băsescu, are acelaşi limbaj. Cred că prima dată când îl va întâlni Antonescu pe Barosso, o să-i transmită aceste lucruri şi e suficient, eu nu intenţionez să îi răspund nici lui Băsescu, nici lui Antonescu la acest gen de declaraţii. Eu am foarte multă treabă, iar dânşii au foarte mult timp”.
Într-adevăr, ”prietenul lui Băsescu”, amintit mai sus, a cam dat cu stângul în dreptul, interesul său imediat în pragul alegerilor prezidențiale fiind mai degrabă să facă uitate accentele antieuropene ale propriului discurs, din 2012, nu să le repună pe tapet. Dar să vedem de ce este o triplă nedreptate jignirea aruncată de Antonescu lui Ponta.
În primul rând că face referire la o perioadă extrem de abrazivă din punct de vedere politic pentru USL, o perioadă în care social-democratul Ponta a tras greu în timp ce liberalul mai dispărea și el din când în când. Victor Ponta a tras atunci ca un martir: în țară, încasând mizeriile și atacurile suburbane ale lui Băsescu și peste hotare, unde a trebuit să facă față valului de propagandă veninoasă fără precedent care, pe termen lung, risca să creeze probleme de imagine întregii țări. Dar ce a fost, a fost și dacă Antonescu n-a fost de prea mare ajutor, atunci, să nu repună prostește problema pe tapet, acum.
În al doilea rând, alianța PSD cu UNPR și PC, așa-numita USD, are rost strict din perspectivă europarlamentară. Am scris în exces despre motivele care împiedică PSD să prezinte candidați comuni cu PNL, la aceste alegeri. Argumentul ultim, peste care nu se poate trece și care era cunoscut și acceptat de Antonescu încă din 2011, îl reprezintă faptul că cele două formațiuni fac parte în parlamentul European din familii politice diferite. Că Antonescu se teme de un rezultat mediocru al PNL, e altă poveste...
Este o dovadă de reacredință modul cum Antonescu se martirizează acum, sugerând că PNL ar urma să fie sacrificat de partenerii săi, prin înțelegeri paralele. Este jenant și pentru că, nu cu mult timp în urmă, același Antonescu nu avea nicio jenă să preseze și să tracaseze PSD printr-o înțelegere nu numai mediatică cu PC.
A treia nedreptate pe care Antonescu o comite față de Ponta nu este lipsită de semnificație, chiar dacă a fost lăsată la urmă. Este profund nedrept ca Antonescu să-și verse nervii în capul premierului Ponta, pentru propria sa incapacitate vis-a-vis de imaginea și popularitatea sa în cursa de Cotroceni.
Cât timp s-a simțit amenințat de popularitatea crescândă a premierului, a făcut ca leul în cușcă. Victor Ponta era de vină că liberalul scădea în sondaje în loc să crească. Victor Ponta s-a dat la o parte, de dragul USL, în această dispută. Iar acum, când Antonescu e tot jos și se vorbește în târg că Oprescu ar avea mult mai multe șanse, tot Ponta e de vină?!