Antonescu, de ziua naţională şi de Sf. Andrei, mai dă un pumn PSD
Într-un weekend care începuse fără politică, cu Băsescu şi Ponta aflaţi la biserică, unul la botez, celălalt la slujba de Sfântul Andrei, ne-am trezit deodată că preşedintele PNL, Crin Antonescu, e pregătit să-şi comande o raclă.
Prezent la Bacău, Antonescu n-a putut rata ocazia de a mai înţepa odată PSD-ul, fix la Hrebenciuc acasă. Din dorinţa de a-şi arăta muşchii, liderul PNL l-a atacat pe premier şi partidul pe care acesta îl conduce, afirmând că PSD trebuie să se comporte altfel decât în perioada 2000-2004 şi că PNL l-a făcut pe Ponta prim-ministru, iar acesta nu ar trebui să uite asta. Mai mult, simţindu-se dator cu o explicaţie, Antonescu a declarat că o candidatură a sa din partea USL, şi deci cu sprijnul PSD, nu e un „bacşiş” primit de la social-democraţi, ci chiar aceştia au insistat ca el să-şi asume această candidatură. Cu siguranţă tot PSD a insistat şi în 2009 ca Antonescu să candideze la prezidenţiale.
La formarea USL, cele două mari partide, PNL şi PSD, şi-au împărţit posturile: PSD fiind partidul mai mare, a avut prima opţiune, şi a ales premierul; PNL, de parcă nu era cunoscută opţiunea lui Antonescu dinainte, „a rămas” cu postul de preşedinte, adică fix ceea ce liderul liberal îşi dorea. Nu a insistat niciun pesedist pentru Antonescu, ba dimpotrivă, având în vedere mişcările PNL din ultima perioadă, sunt mulţi cei care insistă ca Ponta să candideze.
Acum Antonescu îl şantajează sentimental pe Ponta, declarând că niciodată PNL nu a sprijinit mai mult pe cineva din afara partidului şi cere mulţumiri din partea PSD pentru faptul că şi-a respectat cuvântul. Aşa înţelege Antonescu respectarea unei înţelegeri, atacându-ţi constant partenerii de alianţă, iar apoi cerându-le să se poarte cu tine „ca şi cu sfintele moaşte”.
Într-un weekend în care sărbătorim Ziua Naţională, în care toată lumea îndeamnă la unitate, iată că există un politician care a vrut să iasă în evidenţă. Dacă va continua cu comportamentul acesta inexplicabil, n-ar fi o supriză ca la anul, de ziua sa, Antonescu să se aştepte ca politicienii să stea la coadă pentru a-l pupa prin sticlă. Am avut (avem) un Zeus la Cotroceni, de ce n-am avea şi-un „sfânt”?