Antonescu la atac - singur împotriva tuturor

Crin Antonescu nu numai că își lovește partenerul ca pe un adversar, dar intră cu steagul sus pe o zonă de discurs politic în care până acum mai făcea vocalize nederanjat de nimeni doar președintele Băsescu. Ceea ce am presupus cu nicio lună în urmă se materializează acum, dar cu circumstanțe agravante pentru cei amintiți. Nu numai liliputana rezistență politică a nepoțeilor prezidențiali se vede pusă în situația să rămână fără obiectul muncii, așa cum vor ajunge striviți de zidurile Parlamentului de mastodontul PNL care cu siguranță va ocupa toate băncuțele opoziției, dar însuși ”bunicuțul” acestora de la Cotroceni, Traian Băsescu se va vedea intens bruiat și în dificultate să emită pe aceeași frecvență cu Crin Antonescu.

Semnalul agresiunii a fost dat, puternic și clar, în discursul în care Crin Antonescu aruncă definitiv mănușa în obrazul partenerului social-democrat. Mănușa respectivă, însă, reprezintă o amenințare la fel de importantă și pentru Traian Băsescu, care este deja de pe acum pasibil să fie aspru sancționat pentru intervenția sa telefonică în cazul Papici. Confruntat cu încă o perioadă de silenzio stampa, de data aceasta până la finalul mandatului, sau cu o suspendare mult mai bine argumentată, Traian Băsescu are două alternative ingrate la dispoziție, să tacă, eliberând podiumul atacurilor la adresa premierului Ponta pentru Antonescu sau să facă el un umilitor prim-pas de apropiere politică, pentru găsirea unui numitor comun în ale opoziției. Această ultimă alternativă sună însă a misiune imposibilă, date fiind nu numai angajamentele politice și declarațiile belicoase prin care s-au ofensat reciproc și repetat, dar și binecunoscutele resentimente personale dintre cei doi.

Ironiile liderului liberal se distribuie democratic atât către președintele Băsescu cât și pentru premierul Ponta, cărora le sugerează să mai încheie un pact, de data aceasta pe Justiție. Nici urmă din văicărelile de odinioară ale celui care se plângea că prea cosește Justiția numai din ograda lui. Acum, Antonescu și-a pus tricoul de erou apărător al Justiției și, spre disperarea președintelui, parcă îi vine o idee mai bine decât pijamaua somnolentului de deunăzi.

Un alt Crin Antonescu se desfășoară acum politic, mult mai vioi decât l-au tot ironizat toți țuțării prezidențiali pe cale de micșorare forțată. Este acel Crin Antonescu care și-a săpat adversarii în partid până a rămas singur la vârf. Este același care, recent, a încasat impasibil criticile despre ineficiența comisiei pe care o conduce și care nu reușește să mai modifice Constituția. Este acel Crin Antonescu care, afirmând printre rânduri că nu va renunța de bună voie la cursa prezidențială, dă de înțeles că nu a fost întâmplătoare tergiversarea activității pe marginea noii Constituții.

Știți și voi, acel proiect care își propune în primul rând să reducă din prerogativele excesive ale președintelui, prerogative care, printre altele, fac România să pară o republică bananieră... Că tot amintea Crin Antonescu această sintagmă...