Antonescu nu l-ar putea impune ca premier pe Băsescu, nici dacă ar vrea

Căci partea nevăzută și neanunțată a afacerii aceasta este: Antonescu la Cotroceni și Băsescu la Victoria.

Zăhărelul pe care Traian Băsescu i l-a dat liderului liberal Crin Antonescu pe la nas a fost cât se poate de toxic. Conjunctural, oferta lui Băsescu a fost posibilă tocmai pentru că Antonescu și-a compromis gradual relația cu partenerii social-democrați și a pierdut concomitent teren în fața celor care-i contestă autoritatea chiar din interiorul PNL.

Ce ar fi trebuit să facă liderul liberal ajuns co-președinte al USL în toată perioada care a urmat alegerilor care l-au propulsat în preferințele românilor atât pe psocial-democrați cât și pe liberali? Câteva lucruri extrem de simple și a căror ratare consecutivă ne apare acum, în retrospectivă, extrem de reprobabilă. Crin Antonescu ar fi trebuit în primul rând să mențină atitudinea prudentă de care a dat dovadă în timpul interimatului său la Cotroceni.

Azi am fi putut declara că liderul liberal și-a început atunci cursa pentru Cotroceni, cu dreptul. Prudenței sale de atunci, în acțiuni, nu i-a corespuns din păcate și o prudență în declarațiile ulterioare. În loc să-și vadă de migăloasa muncă de campanie presupusă de candidatura sa pentru Cotroceni, Antonescu a făcut bungee-jumping cu nervii aliaților săi. Până la urmă, Antonescu n-ar fi trebuit decât să lase locomotiva PSD să tragă greul guvernării, în timp ce el și-ar fi bifat pe rând pe rând etapele unui marș fără probleme și lipsit de neprevăzut, spre Cotroceni. E greu de trecut în revistă tot ce a spus Antonescu despre și împotriva alianței cu social-democrații într-un an de zile. E mai ușor de spus ce nu a făcut. Cum acesta a întins coarda alianței la maxim, în repetate rânduri, putem sune fără teama de a greși că singurul lucru pe care nu l-a făcut, într-un final, a fost un ultim pas. Ca un făcut, de fiecare dată, Crin Antonescu a reculat în ultima clipă, retractând, schimbând brusc atitudinea sau, pur și simplu, dispărând pentru o vreme din luminile rampei. USL a supraviețuit cum-necum, din criză în criză, mai mult datorită rezultatelor economice palpabile ale guvernului condus de Victor Ponta, dar și datorită unei judicioase politici externe care a reușit să reașeze România ca partener de discuție la toate mesele de unde propaganda dreptei furibunde a președintelui demis o îndepărtase.

Meritele lui Crin Antonescu în salvarea alianței astea sunt. De fiecare dată, în ultima clipă, și-a reconsiderat poziția, atât. Dar ca și în povestea cu Petrică și lupul, cu timpul Antonescu și-a grevat din ce în ce mai tare credibilitatea în fața partenerilor săi și a semnalat adversarilor existența unei fisuri care se cerea exploatată. Meritul lui Traian Băsescu este chiar nul și în acest sens am putea chiar să ne întrebăm de ce a acționat atât de târziu. Târgul oferit liderului liberal are o conotație negativă evidentă. Confruntat cu riscul real de a pierde susținerea partenerilor din USL în cursa pentru Cotroceni, lui Crin Antonescu i s-a pus în față alternativa trădării. Raționamentul lui Băsescu este simplu: decât deloc, Crin Antonescu ar putea prefera să ajungă un președinte marionetă, ajutat să ajungă în funcție chiar de adversarii pe care i-a combătut. Căci partea nevăzută și neanunțată a afacerii aceasta este: Antonescu la Palatul Cotroceni și Băsescu la Palatul Victoria.

Aceasta însă este o alternativă în care, cu toată vanitatea sa proverbială, nici măcar Antonescu nu poate să creadă. Oricine ar ajunge președintele țării, nu numai Crin Antonescu, ar pierde totul dacă ar încerca să le impună românilor un guvern condus de Traian Băsescu.

Acesta nu ar fi în stare să improvizeze o majoritate în 2014, pentru a ajunge premier fără alegeri iar cel care-l va pune acolo împotriva voinței cetățenilor va suferi de cel mai rapid fenomen de coroziune politică de la efemerul premier MRU încoace.

Crin Antonescu știe și că promisiunile lui Băsescu nu valorează mai nimic. Ca politician, președintele actual a căpătat renumele unui trădător cu vocație. Singurele calcule pentru care liderul liberal s-a prefăcut interesat de ofertele acestuia par să țină mai degrabă de obișnuitul mecanism de șantajare la care social-democrații par să fi devenit imuni în ultima vreme. Reacția de răspuns a acestora - Antonescu? Ducă-se! - pare să-l panicheze cu atât mai tare pe șeful liberalilor cu cât, de această dată, acestora li s-au raliat și conservatorii lui Dan Voiculescu, prudenți sau poate sătui și ei de eternele hachițe ale liderului liberal. Perspectiva de a rămâne izolat pe scena politică, doar cu praful de pe toba promisiunilor lui Băsescu și lipsit de sprijinul mediatic al lui Dan Voiculescu, l-a determinat pe Crin Antonescu să se replieze mai repede decât de obicei.