Antonescu, un tip sensibil...

În USL s-a reinstaurat pacea, după ce anul 2013 s-a încheiat pe fondul acutizării tensiunilor dintre social-democrați și liberali, conduși de un Crin Antonescu tot mai agresiv la adresa colegilor de alianță. Liderii USL au decis să îngroape securea războiului și să se recoalizeze pentru îndeplinirea obiectivelor electorale ale Uniunii și a angajamentelor pe care și le-au asumat în fața electoratului.

Dincolo însă de cuplarea referendumului constituțional cu alegerile pentru PE, dincolo de adoptarea unei platforme comune pentru europarlamentare sau de decizia de a revota toate legile blocate de Traian Băsescu și de a găsi soluții comun acceptabile pentru alte proiecte legislative prioritare, ceea ce sare în ochi este modificarea protocolului USL, în sensul identificării cu nume și prenume a lui Crin Antonescu drept candidat la Președinția României.

Dacă toate celelalte decizii sunt perfect justificabile din punctul de vedere al asigurării funcționalității USL și reprezintă completări binevenite pentru păstrarea coerenței Uniunii în contextul bătăliilor politice și electorale pe care le va avea de trecut anul acesta, ungerea lui Crin Antonescu drept candidat prezidențial este perfect redundantă. Toată lumea știa deja că Antonescu este prezidențiabiliul Uniunii, iar congresele partidelor componente votaseră deja hotărâri clare în acest sens.

Și totuși, așa cum a dezvăluit premierul Victor Ponta, luni seară într-o emisiune TV, Crin Antonescu a ținut morțiș să fie menționat și în protocolul USL. „Domnul Antonescu e foarte sensibil la ce s-a spus, că nu o să mai fie candidat, a simţit nevoia să-l scriem acolo. Lucrurile erau votate la Congrese“, a povestit Victor Ponta despre cum s-a ajuns ca Antonescu să fie trecut în ”scriptele” USL ca prezidențiabil.

Ceea ce premierul a numit cu delicatețe ”sensibilitate” pare a aduce mai degrabă a frică. Frica de a a nu pierde o poziție la care, dacă este să judecăm după criteriile stabilite în același protocol, la înființarea USL, Crin Antonescu nu ar mai fi fost îndreptățit, de vreme ce șansele sale la Președinție, așa cum sunt ele măsurate de sondaje, sunt din ce în ce mai reduse.

Iar lui Antonescu este firesc să îi fie frică, de vreme ce, în perioada scursă de la alegerile parlamentare încoace, a reușit performanța de a rupe de facto ACS și de a-și ostiliza mare parte din poporul pesedist. Atacurile la baionetă împotriva propriului guvern, discursul public care pe alocuri a ajuns să semene până la punct și virgulă cu cel al lui Traian Băsescu și desele ”răzgândeli” în privința unor proiecte comun asumate la nivelul USL și al cabinetului l-au descalificat pe drept cuvânt în ochii partenerilor de alianță.

Or în asemenea condiții, Antonescu și-a pus toate speranțele într-un petic de hârtie și a cerut ca numele său să fie scris clar în protocolul USL în dreptul pozitiției de candidat la Președinție, mizând pe faptul că aceia pe care i-a trădat de atâtea ori, nu îi vor plăti cu aceeași monedă și își vor respecta cuvântul dat. Rămâne desigur de văzut ce părere vor avea românii și cât de dispuși vor fi ei să acorde încredere unui om care s-a dovedit a fi atât de... instabil emoțional, ca să nu spunem mai rău.