Anul şi inundaţiile în Tulcea. Dunărea creeză din nou probleme localităţilor din judeţ

La Ceatalchioi, de exemplu, potrivit autorităţilor din anii respectivi, în perioada 2006-2007 statul a alocat peste 4 milioane de lei pentru lucrări de consolidare a digului. După inundaţiile din anul 2010, statul român a revenit asupra digurilor din comună şi a alocat în luna august alte 5 milioane de lei, iar anul acesta pentru rezolvarea problemelor create de cotele crescute ale Dunării în mod principal în comuna Ceatalchioi din Fondul de rezervă al Guvernului s-au mai acordat 4 milioane de lei.

Explicaţia este simplă în cazul acestei comune şi a fost dată încă din anul 2008 de prefectul judeţului de la acea vreme, Lucian Simion: 'Înainte, braţul Tulcea prelua 70% din apa fluviului, iar Chilia 30%. Acum, cele două braţe ale Dunării îşi împart debitul în cote aproape egale, iar curenţii Dunării sunt foarte puternici pe acest braţ'.

Situaţia suburbiei Tudor Vladimirescu a municipiului Tulcea este diferită de cea a comunei Ceatalchioi.


O comunitate refăcută în jurul unei biserici

Suburbia Tudor Vladimirescu este înconjurată din trei părţi de apă, iar biserica este cea care-ţi atrage atenţia. A fost ridicată pe timpul pastoraţiei lui Constantin Bandrabur, poartă hramul Sfântului Dimitrie şi a fost sfinţită de Episcopul Cosma Petrovici al Dunării de Jos pe 16 decembrie 1934. Preotul Andone a reparat biserica în anii 1980 şi spune că în suburbie a descălecat Regele Carol I şi că acesta a decis ca locul să se numească Regina Maria. 'Părintele Bandrabur era monarhist convins şi i-a făcut regelui şi cânt pentru biserică', aminteşte preotul Andone.

Inundaţiile din anul 1970 au distrus locuinţele şi lăcaşul de cult, dar nu toţi cei care stăteau în suburbie la vremea respectivă au primit case în oraşul Tulcea în schimbul celor care au fost demolate. 'Eu m-am născut aici. Părinţii au fost credincioşi şi m-au învăţat să merg la biserică. După inundaţiile din 1970, nu toţi au fost obligaţi să plece. Noi am făcut împrumut mare la vremea aceea pentru casa de aici şi apoi Ceauşescu a demolat-o', povesteşte Tudoriţa Itu, în vârstă de 82 de ani. În suburbie, îşi aminteşte bătrâna, trăiau atunci aproape 120 de familii. 'Pentru cei cărora li s-au dat locuinţe în oraş, noi suferim foarte mult acum. Ei nu mai au niciun drept aici, iar noi, cei care avem o singură locuinţă, suntem judecaţi în locul lor', a spus şi Gherghina Cheluţă, în vârstă de 63 de ani.

După inundaţiile din 1970, parohia din suburbie s-a desfiinţat şi a devenit filială a celei cu hramul 'Schimbarea la faţă' din Tulcea, iar pe data de 1 aprilie 1981 a fost transferată parohiei 'Sfântul Gheorghe'. 'Prin anii 1970, biserica era într-o situaţie delicată, iar în timpul unei vizite în Deltă Ceauşescu, uitându-se la ea, a dat nemulţumit din cap şi a tăiat aerul cu mâna. Prim-vicepreşedintele Consiliului Judeţean, Dămăroiu, mi-a spus atunci că trebuie să fac ceva şi am mers mai departe. Imediat după aceea însă, partidul a dat o circulară ca nicio unitate de stat să nu facă reparaţii la bisericile din judeţ, iar preoţii să afle sprijin în alte judeţe. Am găsit însă oameni buni care m-au ajutat şi am reparat biserica de la acoperiş până la pictură. Arhiepiscopul Antim Nica al Tomisului şi Dunării de Jos de la Galaţi a avut nişte îndoieli atunci când urma să sfinţească biserica. I-am spus să aibă încredere în mine şi-o să fie mulţumit. Lucram cu oamenii şi aveam încredere în ei. Aşa am găsit şi şalupă pentru trecerea Dunării şi un electronist macedonean de toată isprava care ne-a dat boxe. Şi a venit Prea Sfinţitul şi, în timpul slujbei, m-a întrebat dacă mai sunt oameni afară. I-am spus că mai mulţi sunt pe partea cealaltă a Dunării, iar când a ieşit şi a văzut ce era afară a rămas uimit. A fost o sfinţire de biserică atipică acelor vremuri', povesteşte părintele Andone.

Acum în biserică mai vin doar câţiva oameni, deşi în suburbie, potrivit Primăriei municipiului Tulcea, sunt aproape 200 de locuinţe, unele din ele însă case de vacanţă. 'Mai avem câteva probleme - tencuiala de afară e puţin umflată, sunt crăpături pe lângă sfântul altar. Din cauza inundaţiilor, e tot timpul umezeală. Doar bătrânii sprijină biserica, cu jertfa şi rugăciunile lor, dar noi nădăjduim în continuare', spune preotul Traian Laurenţiu, paroh al bisericii Sfântul Dimitrie din Tudor Vladimirescu.

De altfel, anul trecut, la robinetul din curtea bisericii a curs pentru prima dată apă potabilă în suburbie. Canalizare însă nu există. Aşa cum nu există nici dispensar, iar în locul şcolii care a funcţionat până în anii 1980 este un magazin cu acoperişul rupt în faţa căruia se află o barcă întoarsă. Fiindcă doar o singură stradă din suburbie este asfaltată, de fiecare dată când plouă oamenii merg prin noroi şi, chiar dacă digul de protecţie a localităţii este aproape finalizat, lor le este teamă în continuare de alte inundaţii. Autorităţile dau însă asigurări că în suburbia Tudor Vladimirescu nu vor fi probleme. 'Lucrările sunt în faza terminală. Mai sunt câteva retuşuri de făcut, dar asta nu înseamnă că apa va trece peste lucrare', a declarat prefectul judeţului Tulcea, Lucian Simion.


Proiectul Integrat de Dezvoltare a Deltei Dunării, o posibilă soluţie pentru comunităţile ameninţate de ape

Digul şi reţeaua de furnizare a apei potabile în suburbia Tudor Vladimirescu s-au realizat printr-un credit acordat României în anul 2006 de Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei pentru realizarea a 113 lucrări prioritare din domeniul gospodăririi apelor în valoare totală de 298.500.000 de euro. Anul acesta, potrivit ministrului Mediului, Rovana Plumb, Comisia Europeană a aprobat un alt proiect care are în vedere exclusiv realizarea de lucrări de consolidare, îndiguire şi monitorizare a digurilor. În această primă fază, proiectul are alocate 65 de milioane de euro, iar obiectivele identificate la nivel naţional vor fi finanţate începând de anul viitor. Aflată recent la Tulcea şi întrebată în ce măsură există o strategie pentru comunităţile din Delta Dunării în ceea ce priveşte îndiguirile, ministrul Rovana Plumb a afirmat că 'nimic nu costă mult atunci când te gândeşti la viaţa oamenilor şi la traiul lor de zi cu zi. Din acest punct de vedere, încă de anul trecut, Guvernul Ponta s-a gândit ca pentru viitorul durabil al Deltei Dunării să realizăm Proiectul Integrat de Dezvoltare a Deltei Dunării având în vedere comunităţile locale, dezvoltarea lor economică, impactul social. Este nevoie de spitale, şcoli, grădiniţe, de tot ce înseamnă infrastructură, astfel încât traiul de zi cu zi al oamenilor să fie unul civilizat'.

Digurile din Delta Dunării au fost construite în perioada comunismului, atunci când se dorea exploatarea comercială la maximum a Rezervaţiei. Dar chiar şi atunci, lucrările nu aveau în vedere exclusiv randamentul economic. 'Încă din anul 1970, Consiliul Naţional al Apelor a considerat că zonele inundate din comuna Ceatalchioi nu trebuie obturate cu vreo lucrare hidrotehnică, pentru ca apele Dunării să se poată scurge în Deltă, iar digul oraşului Tulcea să nu fie afectat', declara în luna aprilie, într-o conferinţă de presă, directorul Serviciului de Gospodărire a Apelor Tulcea, Constantin Lefter.

În anii 1990, fostele societăţi de stat au fost privatizate, noii agenţi economici susţinând că au drept de proprietate inclusiv pe lucrările de apărare împotriva inundaţiilor care apărau incintele agricole, dar şi comunităţile locale. Acum, rămâne de văzut care vor fi priorităţile din Proiectul Integrat de Dezvoltare a Deltei Dunării şi ce soluţie se va găsi pentru comunităţile din Rezervaţie care aproape în fiecare an sunt ameninţate de ape.