Arsenie Papacioc - Cel mai iubit preot român care a ÎNVINS o vrăjitoare

„Cred că 90% dintre preoţii din Dobrogea au venit la el să se spovedească şi să ia binecuvântare. Era căutat la toate problemele delicate, iar cuvântul lui era cel bun prin care găseai rezolvare. Chiar şi arhiepiscopii Tomisului, Lucian şi Teodosie, apelau la el. Nu degeaba este considerat apostolul Dobrogei. Mai ales în perioada comunistă, când oamenii fuseseră îndepărtaţi de la Biserică, ei începuseră să caute vrăjitoare, descântece. La Techirghiol, chiar lângă mănăstire, era o femeie care ghicea. La ea la uşă era coadă foarte mare. Părintele a reuşit să-i întoarcă pe oameni către mănăstire, către Biserică. Ce a făcut el este apostolat. A iubit enorm oamenii, n-am mai întâlnit aşa fiinţă cu iubire neţărmurită faţă de aproapele său. Avea 97 ani, era foarte slăbit, dar stătea pe scăunel şi dădea binecuvântare tuturor care aveau nevoie de el. Putea să stea liniştit în pat, în chilia lui, să se odihnească. Dar el se ruga neîncetat pentru toţi. S-a jertfit pentru semeni“, spune Părintele Andrei Tudor, stareţul mănăstirii Dervent de lângă Ostrov, unul dintre învăţăceii duhovnicului, citat de adevarul.ro.

Un preot ca o icoană

Ultima dată l-a văzut pe duhovnic cu câteva zile înainte să se stingă. „Cu 7-8 zile înainte să se mute la Domnul, l-am văzut pentru ultima oară. Se iscase problema cip-urilor, războiul acesta nevăzut care se poartă cu mijloace văzute. Ne-a ascultat cu atenţie şi ne-a zis: «Problema principală este să fiţi cu Hristos, care este prezent lângă tine. Nu te temi de nimic când Dumnezeu este cu tine. S-avem nădejde în marea iubire a lui Dumnezeu! Nici un fir de păr nu cade fără ştirea Sa. De ce să te temi de Dumnezeu?». Eram departe când am primit vestea plecării sale la Domnul. Am ajuns noaptea, pe la ora 2, la Techirghiol. M-am apropiat de sicriu şi am început să mă rog. La un moment dat, mi-am dat seama că mă rugam, de fapt, părintelui şi nu pentru părinte, aşa cum ar fi trebuit. Pentru mulţi dintre noi a fost un sfânt. Era de o înaltă trăire duhovnicească. Un om al virtuţilor, al credinţei şi al dragostei. A trecut prin toate încercările vieţii şi mărturisea că viaţa este cea mai mare minune pe care Dumnezeu a făcut-o cu el“, mărturiseşte părintele Andrei.

Arestat de comunişti

În decembrie 1938 a fost arestat de poliţia politică a lui Carol al II-lea, fiind internat în celebrul lagăr de la Miercurea Ciuc, unde, conform mărturisirilor făcute la anchetă, îşi petrecea timpul rugându-se şi confecţionând cruciuliţe, troiţe şi icoane. După eliberarea din lagăr, în aprilie 1940, se stabileşte în Zărneşti, unde lucrează ca secretar la un avocat, scrie ziarullumina.ro.

După abdicarea regelui Carol al II-lea, Anghel Papacioc a fost propus în funcţia de şef al plasei Zărneşti, din octombrie 1940 devenind şi primar al comunei Zărneşti. Din cauza funcţiei pe care a deţinut-o, din partea Mişcării Legionare, el a fost vizat direct de represiunile ordonate de Ion Antonescu, după consumarea confruntărilor din ianuarie 1941 (aşa-numita "rebeliune legionară"). A fost judecat la un loc cu mulţi alţi membri şi simpatizanţi ai legiunii din regiunea Braşov, fiind condamnat la 6 ani de închisoare pentru presupuse acte de "insubordonare".

În luna august 1941, din închisoare, Anghel Papacioc făcea cerere să i se permită să lupte pe front şi astfel să fie într-un fel de folos ţării. Iniţial este eliberat şi repartizat unei unităţi militare, dar, ulterior, autorităţile revin asupra deciziei. Deoarece regimul de detenţie de la Aiud, unde erau ţinuţi legionarii, era extrem de dur, se hotărăşte, la îndemnul altor camarazi, să fugă în Iugoslavia, însă, în iunie 1942, el este prins şi predat grănicerilor români. Judecat de Tribunalul Militar Braşov pentru trecere frauduloasă a frontierei, este condamnat la şase ani de închisoare. Este încarcerat la Aiud, până în septembrie 1946, când se întoarce în satul natal, având însă în minte să lase deoparte toate cele lumeşti şi să devină monah.

Pentru aceasta, în ianuarie 1947, pleacă la Mănăstirea Cozia, unde stareţul Gherman Dineaţă îl primeşte ca "frate". Mărturisind în faţa duhovnicului cele făcute în viaţa lumească, tânărul "frate" lăsa în urmă toate deşertăciunile lumii şi îşi dedica întreaga viaţă lui Dumnezeu. Timp de un an şi jumătate, fratele Papacioc a îndeplinit diverse ascultări la Mănăstirea Cozia (bucătar, paracliser), pentru ca mai apoi, dat fiind calităţile sale de organizator, să fie trimis să administreze pământul aparţinând mai multor mănăstiri, aflate în comuna Comanca - Caracal. La sfârşitul lunii august 1948, a fost trimis la Schitul Cioclovina, care aparţinea de Mănăstirea Tismana, unde a stat până în luna ianuarie 1949, când, la cerere, a plecat la Mănăstirea Sihăstria, unde era stareţ arhimandritul Ilie Cleopa. Aici a stat până în luna septembrie 1949, când a fost trimis la Mănăstirea Antim - Institutul Biblic, la atelierul de sculptură. Aici el este rânduit călugăr, sub numele de Arsenie şi slujeşte până în iunie 1950, când pleacă la Mănăstirea Slatina, gândită de patriarhul Justinian ca o mare lavră a monahismului românesc. De aici este arestat în noaptea de 13 spre 14 iunie 1958, fiind trimis la Direcţia de Anchete penale a MAI Bucureşti. În acelaşi timp mai fuseseră arestate numeroase personalităţi de primă mărime a spiritualităţii româneşti, care au fost supuse rapid unor interogatorii dure, deoarece Securitatea spera să afle în propriile mărturisiri ale acestora temeiurile pentru condamnare.