Asasinatul care a schimbat LUMEA. Ce s-a întâmplat, de fapt, pe 28 iunie 1914

Ce s-a întâmplat așadar la Sarajevo în acea zi a lui iunie? Nimeni nu știe exact cu certitudine. Cu toate acestea, mărturiile culese de poliție, actele proceselor - ultimul având loc abia în 1952 – anchetele istoricilor și jurnaliștilor ne permit să ne facem o idee mai clară asupra incidentului care a schimbat fundamental istoria.

Totul începe în 1913, la Viena, când moștenitorul tronului Austro-Ungariei, arhiducele Franz Ferdinand, se angajează să meargă anul următor, împreună cu soția sa, să inspecteze trupele garnizoanei din Bosnia - Herțegovina. Sofiei i s-a permis, în ciuda etichetei imperiale specifice unei căsătorii morganatice, să apară alături de soțul ei, ceea ce a și făcut pe 28 iunie. Data aducea amintiri neplăcute arhiducelui, pentru că la 28 iunie 1900, cu doar câteva zile înaintea căsătoriei sale, se angajase să renunțe la tron în numele fiilor ce urmau să se nască din acea căsătorie morganatică. Aceeași zi reprezenta pentru sârbii din Bosnia-Herțegovina, deveniți supuși ai imperiului în 1908, un alt simbol, cel al înfrângerii în fața Otomanilor în bătălia de la Kossovopolje și al luptei pentru independență. Aflând că arhiducele va veni la Sarajevo pe 28 iunie, câțiva sârbi decid să-l asasineze. Dar cum să o facă?

În ziua de duminică, 28 iunie, Franz Ferdinand și Sofia, sosiți de la Viena cu trei zile înainte, au participat la slujba religioasă ținută la capela hotelului unde erau cazați. După terminarea slujbei, cei doi s-au alăturat cortegiului. Complotișitii stabiliseră să se împartă în trei grupuri de-a lungul arterei principale a orașului. Planul lor era simplu: când mașina arhiducelui ajungea în dreptul lor, să arunce bombele. Planul avea însă trei lacune. În primul rând, una ce ținea de conceperea lui: cu protecția oficială oferită arhiducelui, putea fi destul de greu să reușească să arunce o bomă, apoi – în cazul eșecului unei prime încercări, mașina sigur nu ar fi urmat ruta prestabilită pe care se aflau restul complotiștilor. Apoi, bombele obținute de la Belgrad erau prea mari ca să poată fi ascunse în buzunar, iar mecanismul era foarte complicat, trebuind ca, odată aprinsă bomba, să aștepți 10 secunde înainte de a o arunca, pentru că timpul de explozie era de 12 secunde. Pentru un atentat comis din mijlocul mulțimii și în apropierea forțelor de ordine, planul necesita foarte mult sânge rece. O a treia lacună consta în faptul că toți cei trei complotiști erau tineri: Vaso Cubrilovic avea 17 ani, iar Nedeljko Cabrinovic și Gavrilo Princpip 19. Deși foarte hotărâți, ei nu aveau experiență, iar la momentul acțiunii fiecare trebuia să aibă tăria de caracter necesară pentru a face pasul ce separă intenția de a ucide de actul propriu zis.

Citeşte continuarea pe Historia.ro.