Augustin Lazăr: Drama unor foşti deţinuţi politic este folosită pentru denigrarea mea

„Resping orice afirmaţii potrivit cărora, în calitate de procuror delegat la Comisia de liberare condiţionată a Penitenciarului Aiud, aş fi dispus sancţionarea disciplinară a vreunei persoane condamnată penal, deţinută în penitenciar, prin emiterea de rapoarte de pedepsire, solicitarea de astfel de rapoarte sau în orice altă modalitate”, a scris, vineri, pe Facebook, Augustin Lazăr.

Potrivit acestuia, sancţionarea disciplinară a condamnaţilor şi emiterea rapoartelor de pedepsire se realiza în temeiul art. 21 din Legea nr.23/1969 exclusiv de către administraţia penitenciarului, la acea dată unitate militară în subordinea Ministerului de Interne.

„Nu pot să nu constat cu amărăciune cum drama unor foşti deţinuţi politici este folosită de persoane interesate pentru denigrarea mea, evident în contextul în care mi-am depus candidatura pentru un nou mandat de procuror general. Prin astfel de acţiuni se urmăreşte influenţarea desemnării pentru următorii trei ani a procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Nu am fost lucrător sau colaborator al Securităţii aşa cum am mai arătat şi cum Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a şi stabilit”, a mai scris Lazăr.

Acesta explică faptul că, potrivit art. 27 alin. (3) din Legea nr. 23/1969 privind executarea pedepselor, procurorul delegat al procuraturii judeţene în a cărui rază teritorială se afla penitenciarul era de drept preşedintele comisiei de propuneri în vederea liberării condiţionate.

„Ca atare, participarea procurorului în aceste comisii era o obligaţie de serviciu, instituită prin lege şi aceasta nu atrage calitatea de lucrător al Securităţii prev. de art. 2 alin. (1) lit. a) din OUG nr. 24/2008 în considerarea aparenţei instituţionale”, a mai scris Lazăr.

Acesta face referire la noţiunile de lucrător al Securităţii şi colaborator al Securităţii, definite în art. 2 lit. a) şi b) teza I şi teza finală din OUG nr. 24/2008: ”calitatea de ofiţer sau subofiţer al Securităţii sau Miliţiei, cu atribuţii pe linie de Securitate, inclusiv ofiţer acoperit care a desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau îngrădit drepturile fundamentale; adică: trei condiţii cumulative: apartenenţă instituţională (Securitate sau Miliţie); o anumită calitate (ofiţer, subofiţer sau ofiţer acoperit) şi anumite activităţi de suprimare/îngrădire a drepturilor fundamentale; calitatea de colaborator o poate avea orice persoană care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor”.

Potrivit lui Lazăr, „liberarea condiţionată este o vocaţie pe care o au, prin voinţa legiuitorului, toţi condamnaţii care, după ce au executat fracţiile de pedeapsă stabilite de lege, după criteriile arătate, îndeplinesc, de asemenea, şi condiţia de a fi disciplinaţi şi de a da dovezi temeinice de îndreptare, inclusiv atunci când nu prestează muncă, ţinându-se seama şi de antecendentele lor penale”.

„Aşadar, executarea fracţiei legale impunea în continuare şi îndeplinirea celorlalte condiţii prevăzute de lege. Aprecierea comisiei de liberare se fundamenta în trecut, ca şi în prezent, pe existenţa sau inexistenţa rapoartelor de sancţionare disciplinară în dosarul condamnatului, iar exercitarea acestui drept de apreciere în privinţa vocaţiei era şi este suspus examinării instanţei. Aceste activităţi nu constituie acte de colaborare cu fosta Securitate, în lipsa vreuneia dintre actele şi acţiunile enumerate limitativ de art. 2 alin. (1) lit. b) din OUG nr. 24/2008, ci se circumscriu unei competenţe specifice fazei de executare a pedepselor”, a mai scris Lazăr pe Facebook.

Augustin Lazăr a fost acuzat, în ultimele zile, că a refuzat eliberarea condiţionată a unor disidenţi politici şi ar fi dispus pedepsirea unora dintre aceştia.