Aurul de la Roșia și arama de la Cotroceni

Cazul Roșia Montană, o discuție eminamente despre aur, l-a făcut pe Traian Băsescu să-și dea arama pe față. Vreau să fac de la început precizarea importantă că acest articol nu tratează oportunitatea sau pericolele proiectului minier. Personal, consider că zona în care a ajuns discuția este foarte bună. Societatea civilă și ecologiștii își pot face cuvântul auzit, așa cum s-a văzut la ultimele proteste care au reunit, orice ar spune unii, mult mai mulți oameni decât au estimat pesimiștii. Decizia va reveni însă Parlamentului, singura instanță abilitată moral și legal să ia o decizie. Deci, fără să-mi propun să înclin balanța într-o direcție sau alta, simt nevoia să fac o serie de precizări importante, tocmai pentru că avem parte de o opoziție care și-a făcut, se pare, un obicei să ne trateze ca pe un popor de amnezici.

Proiectul minier, bun sau rău, rămâne de văzut, a fost un proiect urgentat al regimului Băsescu. Cei care-l înjură azi pe premierul Ponta ar face mai bine să ia presa din urmă și să rememoreze perioada în care proiectul intrase în linie dreaptă, urmând să fie pornit fără nicio consultare publică sau parlamentară. Sunt convins că fără debarcarea rapidă a guvernului MRU, în prezent în legătură cu exploatarea minieră de la Roșia Montană toate persoanele interesate ar fi bătut mărunt din buze a pagubă.

”Imparțialitatea” lui Traian Băsescu în acest caz este deja antologică, opinia publică fiind la acea dată scandalizată de lobby-ul prezidențial în favoarea unei companii private. Or, un președinte nu conduce guvernul și nu este obligat să ia în calcul oportunitățile economice de care face amintire premierul în prezent. Să ieși la rampă, în aceste condiții, cu un atac calomnios precum cel lansat de președintele care-l interpelează pe premier în legătură cu o presupusă mită primită de la compania în cauză, mi se pare totuși cam mult.

Ca șef al CSAT, informat direct de serviciile de informații, ori știi ceva sigur și clar și vii imediat cu dovezi concrete, ori taci și nu te hazardezi în atacuri calomnioase care te descalifică definitiv ca președinte de țară. Traian Băsescu a optat, însă, pentru strategia unui agent electoral oarecare, care lovește și fuge după ce și-a vărsat mizeriile în paginile vreunui tabloid. Până la urmă, ceea ce a rămas consemnat de toată lumea este că Victor Ponta a declarat că va vota împotriva proiectului, în calitatea sa de deputat de Gorj. În calitatea de președinte al PSD se va opune unei susțineri in corpore a proiectului din partea grupului parlamentar al social-democraților, lăsând la latitudinea parlamentarilor să voteze după cum le dictează conștiința. Mai mult, însăși soția sa, europarlamentarul Daciana Sârbu, este o activistă convinsă în cauza blocării proiectului minier. Nici vorbă de unitatea de monolit de odinioară, în jurul partidului condus cu mână de fier de la Cotroceni de cel mai jucător fiu al poporului român.

Mă întreb la final, câți dintre cei ieșiți la protestele de zilele trecute au realizat, măcar tangențial, că înseși aceste proteste publice sunt posibile datorită USL și politicii promovate de premierul Victor Ponta. Despre lipsa de jenă a președintelui Traian Băsescu am vrut să scriu, subiect care se leagă strict de protestele de ieri. Nu numai că acesta aplică strategia celebrului banc ”cu șapcă – fără șapcă” în sensul că ar fi speculat la fel de virulent în scop electoral orice decizie ar fi luat Ponta... Este mult mai grav, așa cum spuneam în deschiderea acestor rânduri. Traian Băsescu își dă arama autocratică pe față în cazul aurului de la Roșia Montană, atunci când îl acuză pe Victor Ponta de ”lașitate” pentru că trimite o problemă atât de controversată spre Parlamentul României. În opinia președintelui ”jucător”, care a decis mereu după cum a considerat de cuviință, decizia ultimă și ”curajoasă” în această cauză ar fi trebuit să fie luată prin Hotărâre de Guvern.

Se subânțelege că, în legătură cu protestanții din stradă, președintele Băsescu ar fi luat aceeași măsură curajoasă pe care a luat-o și în legătură cu protestele din Piața Universității din ianuarie 2012. Autocraticul și curajosul președinte, care acum bate apropouri democratice despre referendumul din mânecă, ar fi trimis jandarmii. Deci, din nou, jos Ponta? Nu cred.