Autoritatea, politia si isteria mediatica

Nu voi apara procurorii pentru modul in care au actionat in cazul Bolintineanu, pentru ca sentimentul de abuz este cumva evident. De asemenea, nici nu voi discuta despre care cazuri de coruptie merita sau nu interventia autoritatilor (cred ca orice caz de furt trebuie anchetat, cat mai dur si cat mai atent, pentru ca doar astfel putem spera impunerea unor reguli in societate).

Vreau sa vorbesc despre un caz punctual, prezentat atat de absurd la unele televiziuni, incat devine cu adevarat periculos. Este vorba de un dosar de ultraj facut unui parinte care a atacat politistii, in invalmaseala de vineri. Am auzit comentatori care au desfiintat politia pentru acest dosar, cu argumente aparent empatice, dar total absurde: “parintele era ingrijorat de copilul sau si oricine ar fi facut ce a facut el”; “daca autoritatile nu i-au informat despre ce se intampla cu copiii, e normal sa reactioneze asa”; “pana la urma, ce rau a facut - a impins un politist pentru ca acesta nu il lasa sa ajunga la copilul sau” samd...

Discutia despre retinerea abuziva sau nu a copiiilor, timp de niste minute sau ore, este separata, si ea va face obiectul unor anchete. Tinand cont de presiunea mediatica, sunt sigur ca se va pedepsi exemplar orice abuz comis. Desi, pana la urma, orice interventie a unui procuror sau a unui politist pare abuziva, pentru ca are un caracter intruziv inerent. Nimanui nu-i place sa dea socoteala cuiva, mai ales daca se stie nevinovat. Nimanui nu-i place sa fie invitat la audieri, mai ales daca aceasta invitatie se face autoritar si cu impresia ca nu ai ce sa faci sau cum sa scapi. Pe de alta parte, este greu de imaginat o procedura politicoasa pentru astfel de cazuri. Filmele americane, in care vin politistii la tine si te invita la sectie pentru a raspunde catorva intrebari, arata ca tonul nu e niciodata politicos, chiar daca se pastreaza limitele decentei. Sigur insa, discutia e lunga, si nevoia unor proceduri mai clare este evidenta.

Revenind la ultraj. Analisti si moderatori iresponsabili s-au declarat oripilati ca, in urma acestui scandal, s-a ajuns la tupeul de a se face un dosar de ultraj unui parinte. Cu ce drept? Raspunsul ar fi trebuit sa fie simplu: daca vrem ca legea sa fie respectata in Romania, nu ne facem dreptate singuri si nu atacam singura institutie menita a aplica legea cu forta. Am vazut si eu imaginile repetate la nesfarsit la tv. Parintele respectiv nu se afla in legitima aparare, nu era atacat de politisti, pentru a justifica o riposta. Era acel tip de comportament agresiv, pe care il vedem si la soferii din trafic iritati pe politistii care ii opresc, si care avea o singura justitificare - ingrijorarea pentru propriul copil. Cu siguranta, deschiderea unei anchete nu inseamna ca se va avansa cu acest caz. Circumstantele atenuante exista - si, probabil, trebuie sa se tina cont de ele. Dar o eventuala greseala a politiei (abuzurile de vineri) nu poate fi reparata cu alta greseala (inchiderea ochilor in fata incalcarii legii de catre pariniti).

Mass-media are o putere extrem de mare, iar modul in care foloseste aceasta putere este cu adevarat iresponsabil in anumite cazuri. Cazul Bolintineanu este o dovada clara a acestei iresponsabilitati. Mai intai, in prima zi in care au descins procurorii la Bolintineanu, s-a vorbit despre nevoia repetarii Bac-ului, desi era clar ca este doar o problema punctuala. Apoi, a existat isteria legata de difuzarea subiectelor mai devreme decat ora legala, desi toate informatiile aratau ca nu este vorba de asa ceva. Au existat si cazuri dramatice (precum cel al unei fetite eliminate din examen pentru ca avea asupra ei o pereche de casti - desi inofensive, totusi acestea erau in posesia elevei, iar acest fapt este explicit interzis de lege) care au inflamat spiritele. Rezultatul? S-a creat imaginea unui Bac cu probleme fara precedent si in care s-a fraudat excesiv. Realitatea arata ca probleme au fost in legatura cu 300 de elevi din 188.000. Adica, mult mai putin de un procent (undeva pe la 0,15-0,16%).

Cine castiga din pervertirea atat de mare a realitatii? In afara de televiziuni, care incearca orice sa isi mai reduce din pierderile de audienta normale pe timp de vara, nu castiga nimeni. Nici parintii, mai agitati ca oricand. Nici elevii, in special cei care au luat Bac-ul, dar care constata acum ca presa le spune ca au luat un Bac care nu conteaza si care nu are valoare. Nici sistemul, care nu este lasat sa se concentreze pe problemele reale, ci este directionat spre abordari absurde.

Romania este dominata, astazi, de trei forme de putere - puterea executiva (guvernul, legitimat prin votul majoritatii romanilor), puterea discretionara a procurorilor (care trebuie cumpanita atent pentru a nu deveni abuziva si arbitrara) si puterea mass-media (care nu este nici democratica, nici civica, nici constructiva - ci este strict lucrativa si profund opaca). Societatea civila - total absenta din acest peisaj, accepta ca rolul sau sa fie acaparat de mass-media, desi aceasta din urma ar trebui sa exercite cu totul alt rol. Daca Romania nu va gasi cai sa isi relanseze societatea civila pentru a echilibra aceste forme de putere, posibilitatea progresului si a dezvoltarii democratice si echilibrate va fi tot mai mica si mai iluzorie. Dar, despre asta, cu alta ocazie...

Dan Sultanescu este analist politic, director executiv al Fundatiei Multimedia