Avem iarăşi un ”grup parlamentar” de traseişti

Legea care sancţiona primarii care trec de la un partid la altul prin pierderea mandatului nu a produs niciun efect. De-a lungul timpului, mulţi primari au schimbat bărcile politice, fiind transferaţi de facto la alt partid decât cel sub sigla căruia au candidat, dar şi-au păstrat mandatul pentru că nu au renunţat la calitatea juridică de membru al partidului iniţial.

În ceea ce priveşte traseismul parlamentar, deşi USL a propus o măsură sancţionatorie în viitoarea Constituţie, Comisia de la Veneţia a respins această idee, considerând că masurile împotriva parlamentarilor care pleacă de la un partid la altul intră în contradicţie cu principiul interzicerii mandatului imperativ precum și cu independența în manifestarea politica a aleşilor.

În acest context, în noul Parlament ales după alegerile din decembrie 2012 a renăscut deja fenomenul traseismului. Rezultatul este că astăzi avem din nou un grup parlamentar al “independenţilor”. În prima sesiune parlamentară, 28 de senatori şi deputati au părăsit partidul sub sigla căruia au ajuns în Legislativ. Dintre aceştia, 24 sunt deputaţi deputaţi, iar 4 senatori, cei mai mulţi dezertori fiind membri ai PPDD.  Jumătate din cei care au părăsit partidele sub stindardul cărora au candidat au ramas independenţi, restul înscriindu-se în alte partide. În urma acestor schimbări din prima sesiune parlamentară, partidul cu cel mai numeros grup parlamentar rămâne PSD care are în prezent 160 de deputaţi şi 64 de senatori, urmat de PNL, cu 101 deputaţi şi 50 de senatori. Pe locul al treilea se situează PDL, însa la diferenţă foarte mare (49 de deputaţi si 23 de senatori).

Prin urmare, se profilează la orizont un nou grup de independenţi, deja structurat la nivelul Camerei Deputaţilor. În urmă cu 3 săptămâni, deputatul Ion Şcheau, liderul grupului independenţilor din Camera Deputaţilor declara nu este vorba despre un grup parlamentar care să susţină Guvernul USL, adăugând că deputaţii independenţi vor veni cu iniţiative proprii.

Dincolo de declaraţiile de intenţii, efectul direct al traseismului din prima sesiune parlamentară este diversificarea opţiunilor de negociere politică. Exprimându-şi opoziţia faţă de Guvern, independenţii încearcă să găsească nişe de negociere. Numai că, atâta timp cât USL rămâne unită, şansa independenţilor de a juca un rol semnificativ pe scena politică este foarte redusă având în vedere majoritatea parlamentară confortabilă a partidelor aflate la putere.

În eventualitatea apariţiei unor tensiuni în interiorul USL, greutatea politică a traseiştilor va creşte, iar primii care ar putea beneficia de pe urma aportului lor vor fi social-democraţii în virtutea faptului că deţin cel mai mare grup parlamentar şi au, prin urmare, cea mai mare marjă de negociere efectivă.

Revenind la problema dificultăţii combaterii traseismului, prin măsuri legale, eventual înscrise în Constituţie, concluzia care se desprinde este că acest fenomen nu poate fi anihilat în mod instituţional, pe termen scurt. Nici chiar revenirea la sistemul alegerii pe liste de partid nu va schimba lucrurile. În schimb, sunt necesare evoluţii pe termen lung, o sofisticare a culturii politice din România care să izoleze automat orice persoană care alege tactica traseismului în dauna menţinerii unei afilieri politice conforme mandatului iniţial primit de la alegători.