Avem un protest anti-corporatist sau anti-Roșia Montană?

Ultima evoluție a protestelor din Piața Universității pare să modifice sensibil fondul problemei. Cu toate că manifestanții defilează cu pancarte și lozinci anti-corporatiste și de stânga, concluziile argumentației lor au trimiteri clare de dreapta. Nu vreau să discut aici legitimitatea protestelor sau în ce măsură acestea sunt susceptibile de a fi manipulate electoral.

Nu cred că mai reprezintă un mister pentru nimeni că două mii de protestatari din București se bat cap în cap cu sondajele care arată fără dubiu că marea majoritate a românilor susțin ideea exploatării miniere în zonă. Deloc întâmplător, în Alba la proteste abia dacă s-au adunat 150 de oameni. Sondajele și slaba reprezentare ecologistă din zonă se explică prin sărăcia lucie în care se zbat să supraviețuiască localnicii.

Când nu ai nicio speranță de viitor și te zbați de la o zi la alta, n-ai nicio șansă să urmărești un expozeu ecologist la televizor care argumentează că zona ar putea fi salvată prin turism și recoltarea de afine. Nu numai că-ți moare umorul, dar, probabil că ți-ai vândut demult televizorul ca să ai ce pune copiilor pe masă.

Din acest punct de vedere, cred că ar fi benefică o reorientare a discursurilor oengiste despre ecologie. În loc să atace și să desființeze de facto proiectul, argumentele ecologiștilor ar trebui să fie enunțate în sensul obținerii unor garanții suplimentare privitoare la respectarea strictă a condițiilor de mediu.

În prezent, în cel mai bun caz discursul mimat-stângist al ecologiștilor vine cu aiureli de genul recoltei record la afine, capabil să salveze economic zona. În cel mai rău caz, însă, se ignoră complet problema socială gravă din zonă. Protestul, în loc să fie anti-corporatist și anti-exploatare minieră, glisează pe nesimțite într-o zonă în care este anti-Roșia Montană, pur și simplu, condamnând astfel oamenii din zonă la sărăcie perpetuă.