Avertizări. OUG privind revizuirea sentințelor ar încălca o decizie a CEDO și una a CCR

La rândul său, judecătorul Bogdan Mateescu, membru în CSM, atrage atenția că și Curtea Constituțională s-a pronunțat pe acest subiect, stabilind că „legiuitorului îi este interzis să supună hotărârile judecătorești unor noi căi de atac reglementate după pronunțarea acestora”.

„Cum se pare că majoritatea celor care pot avea o opinie sunt în vacanță, în afară de Tudorel Toader care are multe idei, îmi revine obligația să atrag atenția că revizuirea hotărârilor judecătorești definitive prin OUG ar contraveni principiului securității raporturilor juridice, așa cum este definit de CEDO în Brumărescu c. România, iar nerespectarea puterii lucrului judecat a dus la condamnarea Romaniei în acest caz”, a scris profesorul Radu Carp pe contul său de Facebook.

Hotărârea CEDO la care acesta face referire datează din 1999 și a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 414 din 31 august 2000. În aceasta se arată că „admițând recursul în anulare, Curtea Supremă de Justiție a ignorat dreptul reclamantului la un proces echitabil, prin încălcarea principiului securității raporturilor juridice și prin înlăturarea efectelor unei proceduri judiciare finalizate printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, ce fusese executată și care se bucură de autoritatea de lucru judecat”.

„Dreptul la un proces echitabil în faţa unei instanţe, garantat de art. 6 alin. 1 din convenţie, trebuie interpretat în lumina preambulului convenţiei, care enunţa preeminenţa dreptului ca element de patrimoniu comun al statelor contractante. Unul dintre elementele fundamentale ale preeminenţei dreptului este principiul securităţii raporturilor juridice, care înseamnă, între altele, că o soluţie definitivă a oricărui litigiu nu trebuie rediscutată”, mai scrie în hotărârea CEDO.

La rândul său, judecătorul Bogdan Mateescu, membru în CSM, arată că o ordonanță de urgență privind revizuirea sentințelor ar contraveni deciziei CCR nr. 377/2017.

„Prin urmare, criteriul ce trebuie luat în seamă și care ține de esența art. 15 alin. (2) din Constituție raportat la aplicarea în timp a reglementărilor referitoare la căile de atac este data pronunțării hotărârii judecătorești. Astfel, în temeiul textului constituțional antereferit, legiuitorul poate supune hotărârea judecătorească unor căi de atac stabilite ca atare prin lege până la momentul pronunțării hotărârii judecătorești (...).

În schimb, legiuitorului îi este interzis să supună hotărârile judecătorești unor noi căi de atac reglementate după pronunțarea acestora. Aceeași regulă se aplică atât căilor ordinare, cât și extraordinare de atac, ambele categorii de căi de atac urmând să își păstreze aceeași configurație juridică de la data stabilită drept reper de către legiuitor.

Prin urmare, eliminarea unui motiv de revizuire sau adăugarea unui nou motiv de revizuire după pronunțarea hotărârii nu poate produce niciun efect, prin prisma aplicării legii în timp, cu privire la hotărârea judecătorească deja pronunțată”, scrie în decizia CCR menționată.