Băgați și privatizarea-n dubă
Citesc și ascult o sumedenie de tâmpenii despre privatizarea IPRS Băneasa.
Dat fiind că eram prin incintă, scurt, din memorie, cu liniuță de la capăt:
- anunțul de vânzare a pachetului majoritar de acțiuni a fost public
- s-au depus două oferte, firma lui Omar și o companie olandeză (adusă de un industriaș român). Marea companie nu a stârnit interesul nici unui mare jucător international de pe piața semiconductorilor
- olandezii au fost eliminați pentru lipsa nu știu căror documente din dosar. au contestat în instanță și au pierdut
- oferta lui Omar a fost acceptată
- prețul infim de vânzare a afacerii (nu a terenurilor de sub ea) a fost acoperit de legea accelerării privatizării (așa numitele privatizări pe un euro), adoptată de Cabinetul Năstase după ce, în prealabil, a fost convenită cu Banca Mondială și FMI
- respectarea obligațiilor postprivatizare (printre altele, un anume volum de investiții, păstrarea obiectului principal de activitate și a unui număr de angajați, toate pe 5 ani) putea fi verificată legal doar de Departamentul Postprivatizare al APAPS
- Corpul de Control al Guvernului putea veni în, evident, control doar cu mandat de la premier și cu tematică de control aprobată de acesta. Prin urmare, numai Năstase l-ar fi putut trimite să verifice orice pe Ponta. Nu-mi amintesc să se fi întâmplat
- șeful de la vremea privatizării al instituției, Mușetescu, e mort. Ăia de după el, care au închis contractul, precum și membrii comisiei de privatizare și cei care au confirmat în scris respectarea obligațiilor contractuale, sunt vii și lesne chestionabili
Restu-s povești...
P.S. Dacă mă întreabă cineva, privatizarea asta, ca și majoritatea celor făcute sub presiunea instituțiilor financiare internaționale, a fost proastă.