Baroul București îi închide gura Monicăi Macovei

În paralel, pe blogul său, Monica Macovei publica de zor împotriva deciziei de menținere a lui Adrian Năstase în Barou. La prima lectură nici nu putem preciza cu ușurință ce este mai izbitor în luările de atitudine ale Monicăi Macovei. Avem, desigur, în primul rând îngâmfarea extremă a celei care-și imaginează că mai poate dicta decizii și impune concluzii în cazuri care nu o privesc. Monica Macovei ar dori pesemne să fie considerată un soi de oracol din Delphi pe orice cauze care au legătură, chiar și tangențial, cu Justiția. Ei bine, ne vom încăpățâna să considerăm neavenite astfel de pretenții, emise de persoana care în decursul activității sale profesionale ar fi dorit impunerea interceptărilor fără mandat judecătoresc.

Că Macovei are o agendă personală împotriva fostului premier o poate deduce oricine, cu ușurință, după simpla lecturare a compendiului de acuze pe care Adrian Năstase, la rândul său, le-a publicat de-a lungul timpului pe marginea activității fostului ministru al Justiției, Monica Macovei. În paranteză fie spus, retrospectiva inițiativelor controversate și considerate în repetate rânduri neconstituționale ale Monicăi Macovei la cârma ministerului de Justiție se constituie deopotrivă în prezentarea implicită, dar concisă și foarte instructivă, a conflictului declanșat de Traian Băsescu împotriva Parlamentului României.

Revenind la decizia Consiliului Baroului București, acesta este singurul abilitat să se întrunească, să discute și să hotărască în astfel de cazuri. Să remarcăm doar atât, că Legea 51/1995, care prevede că este nedemn să fie avocat “cel condamnat definitiv prin hotărâre judecătorească la pedeapsa cu închisoare pentru săvârşirea unei infracţiuni intenţionate, de natură să aducă atingere prestigiului profesiei”, lasă această mențiune de final, referitoare la atingerea prestigiului profesiei la latitudinea Consiliului Baroului. Fără această mențiune, decăderea ar fi una din oficiu, așa cum și-ar dori și Monica Macovei.

Ca adversar politic al fostului premier, Monica Macovei ar trebui, totuși, să se rezume la activitatea politică a acestuia, activitate suspendată temporar. De asemenea, ca fost procuror și fost ministru al Justiției, Monica Macovei ar trebui să evite pe cât posibil orice accente subiective care ar da naștere la suspiciuni legate de buna sa credință și obiectivitate în acest caz.

Să luăm de pildă, fără mari pretenții de analiză de specialitate, art. 14 din legea menționată, unde se specifică clar la aliniatul c) că este nedemn de a fi avocat ”cel căruia i s-a aplicat pedeapsa interdicției de a exercita profesia, pe durata stabilită prin hotărâre judecătorească sau disciplinară”. Deci legea prevede clar interzicerea explicită și prin hotărâre judecătorească, nu implicită și din oficiu. Monica Macovei a trecut razant peste acest detaliu, fără să-l menționeze. Consiliul Baroului, însă, nu. Rămâne dincolo de orice dubiu că, la data condamnării sale, completul de judecată nu s-a pronunțat și asupra calității de avocat a fostului premier, deși nu avem niciun motiv să credem că instanța nu știa de aceasta.

O asemenea interpretare urechistă asupra legii, coroborată cu infatuarea Monicăi Macovei care-și imaginează probabil că cei reuniți în Consiliul Baroului îi lecturează blogul personal și decid în funcție de părerile domniei sale dovedesc cât se poate de clar că fostul ministru al Justiției Monica Macovei are deopotrivă o agendă personală împotriva fostului premier, caracterizată prin reavoință și substrat politic.

Să menționăm la final și duplicitatea politicianului Macovei, care ar dori aplicarea stricto sensu al unei legi într-o cauză care implică o profesie liberală, pentru că l-ar prejudicia pe adversarul său politic, Adrian Năstase, dar nu vede caracterul constrângător al altei legi, mult mai importante, credem noi, pentru că se referă la un magistrat și la numărul maxim de mandate pe care le poate avea, precum în cazul procurorului Papici.

Așteptăm articole suplimentare pe blogul Monicăi Macovei, în care să explice mai pe larg cititorilor interesați cum devine chestiunea în cazul legii care ar trebui să fie constrângătoare pentru Năstase, dar nu și în cazul lui Papici.