Băsescu a ciocnit aldămașul la Țebea pentru scroafa moartă din coteț

Probabil că i-ar fi mers și de data asta, dar omul s-a poticnit în propriile năzăreli și a vrut să combine prima șmecherie, de care am amintit, cu cealaltă, în care-i spui ungurului ce vrea să audă, românului la fel și, când te vezi cu sacii aranjați în căruță, le faci semne largi cu mâna, de rămas bun. Când i-ai întărâtat și pe unii și pe alții, mai dai o raită și pe la moldoveni, să le faci și lor neuronii praștie.

Așa se face că președintele a fost huiduit și fluierat copios, cu scurte episoade în care oamenii au aruncat în el cu pâinea lor cea de toate zilele, adică ieftină, tare și uscată. Irascibil cum îl știm, Băsescu nu-i exclus să nu se fi gândit pentru o secundă că, al naibii premier, a ieftinit probabil prea mult pâinea, dacă are norodul și de aruncat, în semn de dispreț. Să fi fost în Victoriei cumințelul de Boc sau doxatul de MRU, n-aruncau ei spre președintele țării decât cel mult priviri grele și întunecate...

Dar, privind întâmplările obiectiv, nimic din toate acestea nu s-ar fi întâmplat dacă Băsescu nu s-ar încăpățânat să-și cultive damblaua sa secretă, în care el e tătuca națiunii, constrâns de o sfântă datorie imaginară să le toarne oamenilor în cap gogoși patriotarde și discursuri cu atât mai aiuritoare și goale de conținut cu cât le-a demonstrat în repetate rânduri acestora că nu-i pasă de ei și de nimeni altcineva. Coloana prezidențială s-ar fi întors la palat, s-ar mai fi decontat niște combustibil din banii publici, Lăzăroiu ar fi jubilat pe Facebook, iar peste drum de palatul lui vodă, un partiduleț cât un ghiveci cu mușcate ar mai fi emis un comunicat bățos despre salvarea națiunii.

Cum, ghinion de neșansă, toate astea n-au fost să fie, prea-distinsul alai a făcut de urgență o modificare de traseu, cât să-și panseze Băsescu orgoliul rănit, la o palincă cu Vasile Blaga, aflat ca din întâmplare în preajma ”finuțului prezidențial” Falcă. Că aproape nu s-au ”pupat piața endependenți”, acolo, de față cu toată lumea, dar tot au fredonat un cânticel, de pe vremea când PDL-ul mai avea glazură de partid și le mai ardea de cântat. Președintele a râs cu gura până la urechi, dar parcă nu era râsul lui, căci tocmai văzuse cu proprii săi ochi cum ”se duce dracului giudețul”. Blaga a lălăit mai cu jumătate de gură, prudent și pregătit de orice, ca un om care a ajuns să cunoască în detaliu întoarcerile bruște ale eminenței sale, Traian Băsescu. Acasă, doi din trei mișcători populari, din cei mai sperioși, adică aproape trei sferturi din partid, au început să-și numere îngrijorați funcțiile, întrebându-se care mai e rata de schimb interpartinic și la cât o mai fi ajuns între timp un post de viceprim la liberali-democrați. Dar, noi să fim sănătoși, astea-s d-ale carnavalului și nimic cu adevărat important nu s-a întâmplat, de fapt, la Țebea. Doi oameni necăjiți au băut aldămașul deși scroafa-i moartă în coteț. Iar  pe Traian Băsescu accesele de luciditate îl țin exact cât atacurile de panică, adică până să ajungă acasă, la consilierii săi, după care iar cade cloșcă visătoare cu gândul la victoria de netăgăduit ce va să vie pentru Elena lui, călare pe un PMP alb.