Băsescu bate Bollywood: telenovelă cu muci și lacrimi în fața viitorilor magistrați

Dificultatea unei astfel de judecăți vine desigur și din detaliul că, până la un anumit punct cabotinismul și nesimțirea se suprapun într-un melanj care se poate traduce și prin dispreș, nepăsare, aroganță. De ce spunem asta? Păi să vedem. Când cel care atrage atenția viitorilor magistrați că "asupra justiției a început să se exercite o presiune formidabilă din partea politicului" este chiar acela care și-a pus oamenii în poziții cheie special pentru a silui Justiție, bun-simț și pentru a bloca toate dosarele în care era vizat, pentru aproape două decenii, asistăm de fapt la o gigantică reprezentație de batjocură publică. Traian Băsescu și-a blocat anchetele și dosarele care-l vizează, e drept și rămâne de văzut până când. Dar la fel de drept este că nu le-a șters urma, pentru simplul motiv că nu poți șterge cu buretele memoria opiniei publice, oricât versat te-ai crede. Flota, casa din Mihăileanu, demararea lucrărilor la podul Basarab, Luxten, procesele de insultă, lovire și calomnie precum și, mai aproape de zilele noastre, scandalul Nana și Gazprom, nu se vor resorbi în neant, oricâte lacrimi de crocodil va vărsa Băsescu în fața unor oameni care nici măcar nu au putut riposta la ofensa evidentă, pentru că n-au avut încotro.

Dramoleta personajului ingrat, care varsă lacrimi după cum îi dictează interesul de moment, este doar o banală dare în spectacol din partea celui care a pierdut de foarte mult timp contactul cu cei care l-au ales și cu realitatea înconjurătoare. În timpul odioasei dictaturi ceaușiste – a cărei copie edulcorată și cu amortizor s-a dorit și regimul Băsescu – românii au deprins regulile discursului dublu și al adevărului tăinuit. În același fel și în prezent, toți cei care și-au păstrat luciditatea și mânia la adresa samavolnicei înstăpâniri a lui Băsescu pentru aproape două decenii peste țară, au învățat să distingă ușor minciuna cabotină de adevărul evident, traducând instinctiv discursul autocraticei figuri de la palat. Când președintele își suflă nasul și dă ochii peste cap în fața magistraților de mâine, cerându-le să nu uite că "nimeni nu e mai presus de lege" și amintind cabotin momentul în care va urma și el să se înfățișeze ca simplu acuzat în fața instanțelor conduse de aceștia, Băsescu de fapt le râde în față iar adevăratul sens al cuvintelor sale este altul: Eu sunt legea!

Tragem speranța ca cel puțin câțiva din viitori magistrați prezenți la această ceremonie, folosită de Băsescu ca pretext de circ ieftin, să fie oameni dintr-o bucată, total lipsiți de simțul umorului și, ca atare, înclinați să ignore discursul dublu al președintelui și să-i ia acestuia cuvintele ad literam.