Băsescu, cauza crizelor economice prin care România a trecut în ultimii 24 de ani

Conform datelor publicate vineri de Institutul Naţional de Statistică, 2013 a fost din punct de vedere economic un an de excepţie. Astfel, anul trecut  Produsul Intern Brut al României a crescut cu 3,5%, depășind cele mai optimiste aşteptări ale autorităților, care vorbeau de o creștere de 2,8%. Totodată, în ultimul trimestru al anului trecut, economia românească a înregistrat un avans de 5,2% faţă de aceeaşi perioadă a anului 2012 și în creștere cu 1,7% față de precedentele trei luni. De asemenea, comparativ cu celelalte state europene, țara noastră a înregistrat cea mai mare creștere procentuală a PIB-ului din UE, fapt ce poate face economia noastră extrem de atractivă pentru investitorii străini.

Raportările economice ale INS au şi o altă importanţă, dacă avem în vedere că ele reprezintă o bună ocazie de a privi în urmă şi de a vedea cum a evoluat economia României de la Revoluţie şi până în prezent. Din 1989 încoace, în România s-au înregistrat trei perioade mari de recesiune, de fiecare dată sistemul economic având nevoie de mai mulţi ani pentru a-şi reveni. Cele trei perioade de scădere au fost 1990-1992, când PIB-ul real s-a micşorat cu 25%, 1997-1999, când scăderea cumulată a fost de 7,3%, şi 2009-2010, când scăderea totală a fost de 7,6%.

Pe de altă parte, istoria economică post-decembristă devine demonstrativă, mai ales dacă privim comparativ perioadele de recesiune cu dinamica jocului politic din ţara noastră. Astfel, cele trei perioade de criză economică au fost precedate sau au fost concomitente cu marile crize politice pe care ţara noastră le-a suferit de la Revoluţie încoace.

Evenimentele din 1989 au reprezentat o resetare bruscă nu doar a sistemului politic din România, ci şi a cadrului economic. După alegerile din mai 1990, Frontul Salvării Naţionale a ajuns la putere cu o majoritate parlamentară confortabilă, rezultând formarea cabinetului Roman în care a intrat şi Traian Băsescu, în calitate de ministru al Transporturilor. Desigur, la nivelul societăţii existau tensiuni, dar majoritatea politică, care la început părea stabilă, ar fi putut implementa primele măsuri de reformă. Însă, relațiile dintre preşedintele Iliescu și premierul Roman s-au deteriorat rapid, ducând la înlăturarea primului-ministru şi înlocuirea acestuia cu tehnocratul Theodor Stolojan. În paralel, aripa Roman din FSN a împins scindarea FSN, din Front rezultând partidele ce vor evolua, în următorii ani, în PD (oamenii loiali lui Roman) şi în PDSR (oamenii loiali preşedintelui Iliescu).

Astfel, căderea economică brutală din anii 1990-1992 s-a desfăşurat în perioada guvernelor Roman şi Stolojan, pe fondul primei crize politice post-decembriste. În urma ruperii FSN provocată de politicienii loiali lui Petre Roman, cele două guverne nu s-au bucurat de un sprijin coerent din din partea legislativului şi astfel nu au putut să demareze proiectele de reformă şi de modernizare de care România avea nevoie. Din această cauză, instabilitatea politică s-a tradus într-o inflaţie galopantă, în devalorizarea leului şi în lipsa investiţiilor străine.

Doar după alegerile din 1992 şi venirea la putere a cabinetului Văcăroiu economia a început să îşi revină, deşi PIB-ul nu a depăşit valoarea din 1989 înaintea celei de-a doua recesiuni, desfăşurată între 1997-1999. Dacă există într-adevăr o legătură între crizele economice şi episoadele de instabilitate politică, atunci perioada guvernării CDR-PD-PNL este cea mai ilustrativă. După ce Victor Ciorbea a ajuns la Palatul Victoria lucrurile păreau stabile, asta până când Traian Băsescu, din nou ajuns ministru al Transporturilor, a acuzat executivul din care făcea parte de incompentenţă. Astfel, s-a ajuns la căderea guvernului Ciorbea şi la instalarea cabinetului Radu Vasile, la rândul său instabil datorită prezenţei miniştrilor PD, care în frunte cu Traian Băsescu, au avut de mai multe ori poziţii opuse faţă de ceilalţi membri ai executivului. Din punct de vedere economic, incapacitatea majorităţii formate din CDR, PD şi PNL de a crea consens s-a tradus într-o reducere PIB-ului cu o valoare cumulată de 7,3% între 1997 şi 1999.

După 2000, când PSD a revenit la putere, economia României a început din nou să crească, totul culminând cu perioada 2004-2008, când în termeni reali a fost depăşit pentru prima dată PIB-ul înregistrat în 1989. Totuşi, după venirea la putere a alianţei DA şi începutul scandalurilor între preşedintele Traian Băsescu şi premierul Tăriceanu, România s-a aflat aproape permanent într-o criză politică, totul culminând în 2007 cu ruperea coaliţiei. Încă din momentul în care a ajuns la Cotroceni, ambiţia lui Trian Băsescu a fost să elimine PNL-ul de la putere şi să facă din PD, devenit ulterior PDL, cel mai mare partid din România. Lupta continuă dintre preşedinte şi prim-ministru a însemnat că în momentul în care criza economică a debutat la nivel global, adică în toamna lui 2008, în România nu s-au luat măsuri imediate. În schimb, Traian Băsescu a susţinut până în mai 2009, când a anunţat tăierile de pensii şi salarii, că în ţara noastră nu există criză şi că nu se impun măsuri de austeritate, contrar informaţiilor că economia se contractase deja puternic. Lunile pierdute atunci din dorinţa lui Traian Băsescu de a-şi atinge ambiţiile politice s-au tradus în scăderea cu 7,3% a PIB-ului în 2009.

Între evoluţia economiei naţionale a României şi stabilitatea cadrului politic există o legătură aproape cauzală, din moment ce perioadele de criză politică au afectat evoluţia investiţiilor străine şi a cursului de schimb. Privite în perspectivă, perioadele de criză economică şi politică au ca numitor comun participarea la guvernare a PD-L-ului şi implicarea lui Traian Băsescu în jocul politic. În două din cazuri, adică în 1997 şi între 2004 şi 2009, actualul preşedinte a fost principala cauză a crizelor politice ce au destabilizat România şi au afectat dezvoltarea economică a ţării noastre. În timpul celeilalte crize, cea din 1990-1992, Traian Băsescu era încă un actor politic marginal, dar a fost printre cei care au distrus funcţionarea partidului aflat la putere. Mai simplu spus, cele trei perioade de scadere a PIB din România de după 1989 corespund crizelor politice generate de cele mai multe ori artificial de Traian Băsescu şi de PDL, care acum se laudă că evoluţia pozitivă a economiei româneşti din ultimii doi ani li se datorează.