Basescu cere Guvernului o lege care există din 2001

Președintele Traian Băsescu a cerut recent Guvernului să emită o Ordonanță de Urgență prin care să stabilească un termen scurt în care iubitorii de câini să poată adopta animalele și să permită eutanasierea celor care nu au fost adoptate. Totuși, președintele se pare că uită legile pe care era obligat să le respecte pe vremea când era primar al Bucureștiului – o soluție în acest sens pentru problema câinilor comunitari există din perioada 2001-2002, când a fost aprobată OUG nr. 115/2001 prin legea 227/2002.

Apelul și confuzia președintelui au apărut după un eveniment tragic care s-a petrecut recent în București. Ionuţ Anghel, un copil în vârstă de patru ani, a murit în data de 2 septembrie pe un teren privat din apropierea Parcului Tei datorită rănilor cauzate de un grup de câini fără stăpân care l-a atacat.

Ca reacție la eveniment, actualul primar general al Capitalei, Sorin Oprescu, a propus recent organizarea unui referendum la nivelul Bucureștiului pentru a consulta cetățenii în privința celei mai bune metode de rezolvare a problemei câinilor fără stâpâni. Acesta a subliniat că, dacă bucureștenii doresc un proiect de construcție de adăposturi și mutarea câinilor în ele, deși costurile ar fi mari, acesta se poate realiza. Totuși, propunerea principală pentru referendum nu este aceasta.

Soluția pusă în discuție este clară dacă ne luăm după întrebarea selectată: “Sunteţi de acord cu eutanasierea câinilor fără deţinător capturaţi pe domeniul public al Municipiului Bucureşti şi nerevendicaţi în termenul prevăzut de lege? Da sau nu?”.

Sorin Oprescu a subliniat că acest referendum va constitui o bază pentru definirea unui act normativ care să fie promovat și acceptat de parlamentari și care să fie în concordanță cu dorințele oamenilor.

Președintele Traian Băsescu, pe de altă parte, nu consideră că ar mai fi necesară această procedură de consultare publică și încearcă să pună presiune, atât direct prin propriile declarații cât și prin mesajele transmise de activiștii PMP și PDL. Insistențele privind o nouă Ordonanță de Urgență din partea Guvernului înseamnă politizarea totală a discuției despre câinii comunitari și este manifestarea unui populism lipsit de respect, capabil să profite și de pe urma unei drame.

Realitatea situației este că, deși problema este una care-și caută o rezolvare de ani de zile, instrumentele pentru gestionarea există încă de acum 12 ani. Singura problemă este că nu s-a putut ajunge la un consens între autorități și nimeni nu a dorit să-și asume responsabilitatea pentru eventualele critici care pot să apară.

Ordonanţa de urgenţă a guvernului nr. 115/2001 dădea atribuţii clare autorităţilor locale de a rezolva problema câinilor comunitari și prezenta obligația acestora de a înfiinţa servicii specializate de gestionare, dar şi obligaţia amenajării adăposturilor pentru câini, inclusiv cea de a se încadra câte un medic veterinar pentru asistenta de specialitate.

Erau prevăzute și condiţiile pentru capturarea, transportarea câinilor în adăposturi și cazarea lor. Ordonanța stabilea condiţiile de adopţie, după sterilizare, și conţinutul declaraţiei-angajament a celor care adoptau aceşti câini.

Erau, de asemenea, specificate condiţiile minime pentru funcţionarea unui adăpost, spaţiile pentru adăpostire şi pentru intervenţii medicale, controlul bolilor, hrănirea câinilor şi curăţenia adăposturilor, normele pentru capturarea şi transportul câinilor, dar și regulile privind eutanasierea, care reprezintă, conform legii, “un act de sacrificare prin procedee rapide şi nedureroase”.

Pentru câinii bolnavi cronic sau incurabili se prevedea eutanasierea imediat ce erau aduşi în adăposturi. Totodată, se preciza că după expirarea termenului de cazare, câinii care nu au fost revendicaţi sau adoptaţi vor fi eutanasiaţi.

Legea 227/2002 a fost cea care a aprobat OUG 155/2001, iar conform articolului 4 din aceasta, câinii fără stăpân puteau fi capturaţi şi transportaţi în adăposturile serviciilor pentru gestionarea câinilor fără stăpân, unde puteau fi cazaţi o perioadă de 14 zile. În situaţia în care, dupa expirarea termenului de cazare câinii nu au fost revendicaţi sau adoptaţi, aceştia ar fi putut fi eutanasiaţi.

Brașovul și Oradea au avut acest instrument legislativ la îndemână pentru a rezolva problema câinilor fără stăpân și au reușit să-l pună în aplicare în perioada 2001-2004, în timp ce în București administrația nu a fost capabilă să facă acest lucru exact în perioada în care Traian Băsescu era primar.

Deși procedeul castrării s-a dovedit a fi ineficient datorită perioadei lungi care este necesară pentru a afecta în mod semnificativ populația canină de pe străzi, o nouă Ordonanță de Urgență din partea Guvernului nu este soluția cea mai bună pentru rezolvarea problemei. Ceea ce este cel mai important în acest moment este crearea unei atmosfere de consens și menținerea unui nivel civilizat al conversației, care să nu permită adoptarea unor măsuri ireversibile decât ca ultimă soluție.