Băsescu condamnă ipocrit românii chiar pentru ”metehnele” prin care a obținut două mandate prezidențiale

Mai mizerabilă decât atitudinea președintelui care ia în derâdere aceeași Constituție cu care se bătea în pieptu-i de aramă, în 2012, este lipsa totală de reacție a tuturor instituțiilor care, deși ar avea un cuvânt de spus, tac surde la evidența sfidătoare și la semnalele presei și a societății civile. Sperioasele păsărele, niște acvile și jumătate când vine vorba de adversarii lui Băsescu, acum nici nu îndrăznesc să emită un ciripit de atenționare măcar, nu cumva să-i tulbure zen-ul și concentrația mișcător populară a președintelui. Traian Băsescu face campanie electorală și politică partizană, dar nimeni nu îndrăznește să spună ce văd și orbii în țara asta: ”regele” e gol și câtuși de puțin depilat. Situația este mai gravă decât pare, partea ridicolă fiind doar vârful aisbergului. Pe metoda nășirii politice a popularilor, practicată fără jenă sau reținere de președinte, oricine dorește să fenteze neutralitatea politică impusă de lege o va putea face înființând pe lângă partid și o fundație-satelit cu același nume, interese și agendă politică. Vi se pare acceptabil? Se pot înregimenta politic, astfel, toate categoriile cărora legea le impune abstinența politică cea mai strictă: să amintim doar militarii și magistrați, de dragul exemplului.

Românii ridică din umeri, depresivi și defetiști, ca-n Miorița. Băsescu face politică și nimeni nu e în stare în țara asta, dacă nu să-l oprească, măcar să-l atenționeze. Cocoțat la tribuna politică care nu i se cuvine cât este în funcție la Cotroceni, președintele transformă rapid curajul în frondă și tupeu. Discursul său este moralizator și acuzator, din nou, la adresa românilor. Generalizând nepermis, Traian Băsescu a descoperit ce nu merge în țara asta și, se subânțelege, l-a împiedicat pe el și pe ai lui să fac treabă bună în zece ani de autocrație luminată. Conform președintelui, structura intimă a societății este viciată, românii nu sunt material bun, oricât de talentat cel care s-a apucat să-i croiască. Conform lui Băsescu, avem o problemă în interiorul societății, care este extrem de tolerantă la corupție. Da, ați auzit bine, asta este ideea. Problema nu este în samavolniciile unei guvernări devenită la fel de odioasă și insuportabilă pentru români precum dictatura lui Ceaușescu. Problemele nu au fost cu Udrea, Boc, Videanu, Ridzi și câți sau mai îngrămădit în jurul autocratului care făcea împărțeala. Problema nu a fost nici cu sifonarea banilor publici pe propagandă politică mascată în mari ctitorii culturale, iceriste. Nu avem a ne plânge nici de deturnarea a 500 de milioane de euro din bani europeni, pentru care țara noastră n-a avansat nici până acum un decont accetabil. Problema suntem noi, stimați concetățeni. Președintele, care se confruntă alături de familia sa de acuzații de corupție incredibile, pentru care în orice țară civilizată și-ar da demisia și s-ar pune la dispoziția Justiției, ne vede prea permeabili, dispuși la corupție. Asemenea lui Ceaușescu, pe vremea când se considera nemuritor, Băsescu se consideră un conducător prea mare pentru un popor prea mic. Diferența ar fi că în timp ce dictatorul Nicolae Ceaușescu impunea o politică demografică inumană, Traian Băsescu ne-ar vrea pe toți cercetați din oficiu, de Inchiziția sa personală, care nu vede decât ce-i arată președintele.

Băsescu uită, desigur, că pe vremea când candida la președinție și el, la rândul său, era doar „ăla care a furat Flota”. Noroc că predecesorii săi, ca și populația, nu gândeau precum domnia sa, în prezent. Dacă l-ar fi privit pe cel luat în vizor nu numai pentru Flotă, dar și pentru cheltuielile de la Podul Basarab, din perspectiva toleranței la corupție și nu din perspectiva prezumției de nevinovăție, naiba îl mai alegea președinte. Abia acum, la final, ne-am prins... Trebuia să dăm dovadă atunci de o exemplară intoleranță și să nu alegem pe cineva implicat în atâtea dosare și anchete. Cine o mai face ca noi, la fel să pățească...