Băsescu continuă să aibă coşmaruri cu Piaţa Universităţii

Traian Băsescu este genul de politician care nu uită şi, mai ales, nu îi iartă pe cei care au reuşit la un moment dat să i se împotrivescă cu succes. Chiar dacă trebuie să aştepte ani buni, preşedintele se va folosi de un moment prielnic pentru a-şi ataca năprasnic adversarii, de regulă terminându-i în plan poltic.

De asemenea, preşedintele ştie cum să fie ranchiunos împotriva unor oameni simpli, care au îndrăznit să îşi exprime public opoziţia faţă de domnia sa. De exemplu, aflat duminică la o dezbatere organizată de Fundația Mișcarea Populară, Traian Băsescu a făcut o scurtă referire la protestele de la începutul lui 2012. Șeful statului a declarat că „eu am plătit un cost pentru intenţia de avea un nou sistem al Sănătăţii. Sistemul mafiot din sănătate a stimulat bine Piaţa Universităţii pentru ca Legea Sănătăţii să nu se întâmple”.

Din foarte multe puncte de vedere, protestele din Piaţa Universităţii au reprezentat începutul sfârşitului unui regim pe care Traian Băsescu şi PDL-ul l-au construit încă din primele luni după alegerile din 2004. La presiunea străzii, preşedintele a fost forţat să renunţe la cabinetul Boc şi să îl înlocuiască cu guvernul condus de Mihai Răzvan Ungureanu, executiv care a stat la Palatul Victoria aproximativ 60 de zile. Apoi au urmat moţiunea de cenzură care a dus la destituirea cabinetului condus de fostul şef al SIE, inaugurarea Ponta 1 şi eşecul din alegerile locale şi parlamentare. Din nefericire, CCR-ul se afla în buzunarul preşedintelui, că altfel referendumul pentru demiterea șefului statului ar fi fost validat şi am fi scăpat de Traian Băsescu încă de acum un an şi trei luni.

Însă Piaţa Universităţii din 2012 a demonstrat societăţii româneşti că regimul patronat de şeful statului poate fi învins de presiunea străzii. Pornind de la atacurile ieftine ale lui Traian Băsescu la adresa medicului Raed Arafat, mişcarea de protest a reuşit să transmită clar mesajul că românii s-au săturat de şeful statului şi de oamenii loiali acestuia. Astfel, motivul pentru care preşedintele încă se referă cu atâta ură la ce s-a întâmplat atunci devine evident.

În schimb, afirmaţia şefului statului legată de modul în care cei din Piaţa au căzut pradă manipulărilor mafiei din Sănătate spune foarte multe despre Traian Băsescu ca om. Deşi este cu totul gratuită, declaraţia şefului statului reprezintă marca unei persoane în egală măsură orgolioasă, incapabilă să piardă şi care trăieşte cu impresia că are dreptate indiferent de situaţie. În schimb, el îşi prezintă contestatarii proveniţi din rândul oamenilor simpli drept sclavii unor interese oculte care se opun unei reforme care ar schimba faţa României. Ca din întâmplare, singurul susţinător al acestei reforme a fost chiar Traian Băsescu, care poate chiar crede că se află de parte bună a baricadei.

Cea mai grea moştenire pe care şeful statului o va lăsa după plecarea domniei sale este legată de stilul lui Traian Băsescu de a-şi reduce adversarii la imaginea unor persoane iresponsabile ce trebuie strivite. Izbucnirea sa de duminică nu face altceva decât să demonstreze că în toţi aceşti ani, Traian Băsescu a rămas acelaşi om pus pe harţă, incapabil să se comporte într-o manieră adecvată în raport cu funcţia pe care o ocupă. Nu ştiu cine îl va înlocui pe actualul preşedinte, dar ştiu că ţara noastră merită un alt fel de şef de stat, după un deceniu în care un asemenea om s-a folosit de instituţia Preşedinţiei pentru a-i jigni în mod constant pe români.