Băsescu dă lovitura de graţie privatizării CFR Marfă. Fără avizul CSAT, privatizarea pică

Faptul că Traian Băsescu se hrănește cu scandaluri politice şi își extrage seva din ele este ceva cunoscut. Acum președintele demis de popor se hrănește cu ambrozia numită CFR Marfă. De dragul scandalului politic, Băsescu este în stare să bată și ultimul nit în sicriul metalic al CFR Marfă, preferând să vadă compania la fier vechi, decât să-l vadă pe Ponta jubilând pe marginea unei privatizări de succes. Președintele face tot posibilul să dinamiteze această privatizare, atacând nu doar Guvernul, dar și cumpărătorul. Într-o economie de piață, unde încrederea într-o companie poate face diferența dintre faliment și succes, declarațiile lui Băsescu cu privire la câștigătorul licitației, GFR, sunt extrem de toxice și afectează relația companiei cu băncile care ar putea finanța tranzacția. Fiind vorba de 220 de milioane de euro, este greu de presupus că cineva ar putea dispune, în România, de asemenea lichidități, implicarea băncilor fiind iminentă. Poate doar Patriciu, după ce a vândut Rompetrol kazahilor, să fi avut o asemenea suma cash.

Necesitatea unui aviz din partea CSAT acum, după finalizarea procedurii de privatizare și declararea unui câștigător, este o chestiune de logică și bun-simț. Atâta timp cât CSAT-ul a fost implicat direct în privatizarea companiei, avizând strategia guvernului, blocând chiar procedura în 2012, ar fi normal să emită o opinie și la final.

Vedem un Traian Băsescu duplicitar, cu care de altfel ne-am obișnuit. Astăzi spune că privatizarea nu este o soluție potrivită, că nu a fost făcută corect, mâine avertizează guvernul să urgenteze procedura, pentru ca aceasta să ajungă la final, iar statul să nu aibă de pierdut de pe urma neîndeplinirii obligațiilor care îi revin din contractul semnat cu Gruia Stoica.

Am fost mâhnit de declarațiile făcute de Băsescu în conferința de presă ținută luni. De ani de zile presa, dar și publicul, critică privatizările unor mari companii de stat, făcute în favoarea unor investitori străini. Privatizarea Petrom, Sidex, chiar și vânzarea unor pachete minoritare din cadrul companiilor energetice, au fost aspru criticate. „Nu trebuie să ne mai vindem țara străinilor”, asta spuneau aceiași reprezentanți ai presei care acum îl susțin pe Traian Băsescu când afirmă că era bine dacă guvernul întocmea un dosar pe care să îl prezinte în marile capitale europene, în căutarea unui investitor strategic. Când avem un investitor român, trebuie să îi dăm în cap; când acesta lipsește, ne plângem că ne colonizează străinii.

Nu vreau să se înțeleagă că țin partea GFR și lui Gruia Stoica, dar totuși această companie a demonstrat că poate performa în domeniu. A ajuns să dețină 30% din piață și să facă profituri mai mari ca CFR.

Trebuie să privim realitatea dură: în ultimii ani, sub oblăduirea PDL și a lui Traian Băsescu, care acum se arată foarte îngrijorat de soarta CFR Marfă, compania devenise o imensă gaură neagră pentru bugetul de stat. Iertați-mă, dar eu unul mă voi bucura dacă această gaură va fi scoasă din gestiunea statului și transferată în cea a unui privat. Când ai patron, e cam riscant să îl furi, iar în plus acesta nu încheie contracte păguboase, deoarece e vorba de banii lui, nu ai câtorva milioane de fraieri care speră la o viață mai bună.

După privatizare, rolul guvernului va fi să vegheze la respectarea contractului și redresarea companiei, iar la dimensiunile despre care vorbim, nu cred că vreun politician va risca să încerce ceva, să fie păsuitor. Mai ales că presa e cu ochii pe această afacere.

Un alt lucru care poate fi folosit ca argument în sprijinul ipotezei că Traian Băsescu se chinuie din răsputeri ca această privatizare să eșueze este faptul că, înainte ca acesta să iasă public pentru a ne explica ce și cum, a apărut o intoxicare pe surse, conform căreia ANAF ar fi pus sechestru pe conturile GFR, informație ulterior dezmințită, atât de companie, cât și de instituțiile statului. Este clar că în spatele acestei privatizări se ascund interese puternice, care nu doresc ca CFR Marfă să ajungă în proprietatea lui Gruia Stoica. Gândiți-vă doar câți clienți politici, câte firme căpușă, vor rămâne fără o sursă frumușică de profit. Ar fi o adevărată lovitură primită pentru clientela politică a PDL, mai ales după ce anul trecut guvernul a reziliat contractele „băieților deștepți” de la Hidroelectrica.

Să fie o coincidență faptul că înainte ca Băsescu să afirme că are informații conform cărora GFR nu are de unde să ia banii necesari încheierii tranzacției, a apărut intoxicarea legata de poprirea puse pe conturile companiei? Când e vorba de politica românească, dar mai ales de Băsescu, cine mai crede în coincidențe? Doar naivii!

Este extrem de clar pentru toată lumea că Traian Băsescu nu își dorește ca privatizarea CFR Marfă să fie finalizată, iar pentru a fi sigur, atacă pe două fronturi. Unul politic, unde ținta principală este Victor Ponta și guvernul pe care îl conduce, și unul economic, prin declarații toxice la adresa GFR. Lui Băsescu nu-i pasă pe care din cele două fronturi va câștiga, atâta timp cât va putea mai apoi să îi bată obrazul lui Ponta și să spună la televizor: vedeți, v-am zis eu!