Băsescu este singurul politician cu imunitate totală din România

Traian Băsescu s-a apucat să dea ”consultații” fără autorizație, făcând recent o radiografie Parlamentului, pe tema refuzului sau acceptului dat de parlamentari în cazul unor anchete ce le vizau colegii. Problema egalității în fața legii este cu siguranță un principiu pe care nu vrem să-l punem aici în discuție, cu atât mai puțin să-l contestăm. În opinia majorității, textul actualei Constituții este confuz și ar trebui să stipuleze clar imunitatea parlamentarilor doar în cazul opiniilor, declarațiilor și gesturilor politice. Dar nu putem să nu remarcăm că tocmai acela care ”radiografiază” de zor Parlamentul, a cărui putere o contestă în realitate, tunând și fulgerând la adresa tuturor parlamentarilor, este singurul politician care, actualmente, beneficiază în România de imunitate totală, absolută în fața legii.

Furați de detaliile vieții politice, absorbiți de agitația unui an electoral frenetic, uităm acest detaliu mărunt dar cu atât mai semnificativ: singurul politician cu imunitate în fața legii, în prezent, în România este Traian Băsescu. Întâmplător, grămada de dosare și anchete care-l vizează dar sunt parcate pe motivul ”imunității prezidențiale” nu prea îi dă dreptul președintelui să țină prelegeri moralizatoare despre ”corupția transpartinică din Parlament”. Conform Constituției, Parlamentul este superior Președinției. Cu erori și scăpări, uneori, Parlamentul s-a supus anchetelor penale până acum. Președintele, în schimb, nu.

Că un parlamentar greșește, se lasă corupt, fură sau lovește pe cineva mortal cu mașina, ține de natura umană a acestuia. Procedeul prin care se cere avizul colegilor acestuia pentru anchetarea sa penală nu este nici perfect, probabil nici cel mai potrivit. Așa cum a zis Băsescu, unii sunt mai expuși legii, alții sunt apărați de colegi. Dar măcar există această procedură, care poate fi inițiată, prin care Parlamentului i se cere un aviz. Această procedură reprezintă ea însăși un beneficiu democratic și poate fi oricând îmbunătățită, ca atare. În cazul lui Traian Băsescu, cine este chemat să-și dea avizul? Păi să vedem. A cerut cineva cuiva avizul când Daniel Morar i-a parcat dosarele unul după altul? Când procurorii au venit cu exotice interpretări personale asupra legii, cântând aria imunității președintelui după cum îi permitea fiecăruia urechea și obrazul, a fost cineva întrebat de sănătate?

Și ar mai fi o întrebare: în țara în care există o sumedenie de structuri de anchetă și control, multe dintre acestea suprapunându-se și dublându-și competențele, cum ar fi ANI sau DNA, toate care mai de care mai utile și mai harnice în controlat și, de ce nu, arestat parlamentari, care sunt structurile similare destinate controlării, anchetării și, de ce nu, arestării la nevoie a președintelui? El nu este tot politician? Nu provine tot din rândurile parlamentarilor, miniștrilor, funcționarilor de stat? Dacă românii sunt apărați împotriva potențialului de corupție al parlamentarilor de așa o armată de organizații și instituții, care sunt acelea capabile și dedicate să-i apere pe aceeași cetățeni de abuzurile, corupția sau hoțiile unui președinte? Din câte am văzut până acum, nu există și refuzăm să luăm în calcul o comisie parlamentară care nu are autoritatea să convoace nici măcar un fost consilier prezidențial.

Ce facem distinși procurori și magistrați cu suspectul principal, cel pe care legea nu-l atinge în țara asta de mai bine de zece ani?