Băsescu, greţos

Timp de nouă ani, Traian Băsescu a făcut cu vârf şi îndesat proba grobianismului ca preşedinte al României. Mult a fost, puţin a rămas însă. Peste ceva mai mult de un an, la Cotroceni va veni un alt preşedinte. Poate unul mai responsabil, mai deschis dialogului şi medierii şi mai ales, mai apropiat de cetăţeni.

Fiindcă nu trece săptămână de la Dumenzeu fără ca Traian Băsescu să îşi dea în petic, şeful statului a comis-o din nou. În încercarea de a combate acuzaţiile formulate de Sorin Roşca Stănescu la adresa sa pe tema unor finanţări controversate a campaniilor Alianţei DA, Traian Băsescu a dat-o în penibil. „Dacă Sorin Roşca Stănescu are dreptate, eu mă duc cu placere alături de Înalt Prea Sinucisul Adrian Năstase. Dacă nu, să se ducă el. Haideţi să vă arăt ce înseamnă un mincinos prost. Roşca Stănescu a spus că s-au virat milioane de dolari într-un cont, dar contul pe care l-a arătat este un cont în lei. Contul e în lei, iar într-un cont de lei nu poţi vira dolari. Ăsta e un mincinos prost”, a sunat declaraţia şefului statului.

Două sunt aspectele ce trebuie semnalate. În primul rând, maniera în care pune Traian Băsescu problema justiţiei. El, marele apărător al independenţei sistemului de justiţie, dă practic o comandă – să se ducă la închisoare SRS dacă n-are dreptate. Păi în cazul acesta, ce facem cu prezumţia de nevinovăţie, cu circuitul pe care trebuie să-l parcurgă orice dosar în instanţe, cu căile de atac aferente pe care un învinuit le are la dispoziţie, conform reglementărilor în vigoare? Şi de când deliberează Traian Băsescu cine are şi cine n-are dreptate?

În al doilea rând, atacul la Adrian Năstase e incalificabil. Pentru că fostul premier social-democrat a ajuns în faţa unui asemenea gest nu pentru că ar fi avut probleme la cap, ci pentru că ajunsese într-o situaţie disperată.

A vorbi despre cinism în cazul lui Traian Băsescu este prea puţin. Etichetarea şefului statului în ceea ce-l priveşte pe Adrian Năstase este vecină cu morbidul şi nu poate decât să genereze un acut sentiment de silă.

În cazul şefului statului, distanţa de la hăhăit la ofensă este insesizabilă. Băsescu jonglează fără nicio tresărire cu fel de fel de jigniri şi insulte la limita suportabilităţii umane pentru ca apoi să ţină lecţii în spaţiul public despre responsabilitate, moralitate şi calea de urmat. În termeni medicali, se cheamă dublă personalitate şi, teoretic, are leac. Desigur, nu sunt avizat să mă pronunţ asupra stării de sănătate a preşedintelui. Tot ce pot face este să constat anumite aspecte comportamentale în spaţiul public ale aceleiaşi persoane care sunt, totuşi, bătătoare la ochi.