Băsescu și Antonescu: duelul de azi, tangoul de mâine

Privit în retrospectiva unui an de zile, efectul este aproape șocant, dacă nu hilar. Pe Antonescu l-a sprijinit și l-a recomandat fățiș, declarând că este singura opțiune de dreapta la prezidențiale. Apoi, tot el, îl desființează, declarând că este ba toxic pentru țară, ba un politican necoptic și un amator care nu are pregătirea necesară revizuirii Constituției. Azi liderul liberal, ai cărui oameni făceau cu puțin timp în urmă zid pentru Băsescu, boicotând Comisia Nana, este descris de președinte ca expresia eșecului USL. La fel și cu blocarea legii STS, care-i lasă practic președintelui un as nemeritat în mânecă, în persoana generalului Opriș. Duelul lui Băsescu cu Antonescu este deja o parodie de tangou, în care nu mai crede nimeni. Singura care-l atacă pe liberal cu sinceritate este Udrea, care-și vede ambițiile îndeplinindu-se, de când are un întreg partid pe mână și ar vrea din răsputeri să facă uitate promisiunile de susținere a lui Antonescu, făcute de Băsescu.

Cu Victor Ponta, la fel, președintele se laudă în străinătate cu rezultatele economice ale guvernului pe care în țară îl sabotează și-l critică pentru că a dus țara pe marginea dezastrului. Când rezultatele economice devin evidente inclusiv pentru cele mai prestigioase publicații și instituții economice din străinătate, Băsescu comută pe descrierea unei situații internaționale apocaliptice care impune, nu-i așa, prezența sa în fruntea statului și partidul său la guvernare. Românii mirați descoperă că, în viziunea președinteui român, Balcanii sunt în pragul unui război iminent: Herțegovina e în profundă instabilitate, Ucraina e o țară instabilă și Republica Moldova are și ea destule probleme. Președintele uită să menționeze că una din pricipalele probleme ale Moldovei este el însuși...

De ce toată această nebunie, de ce această agitație împinsă la paroxism?

Propaganda lui Traian Băsescu funcționează pe cota de avarie. Interesul popularilor este totodată și expresia incapacității lor: toți visează o locomotivă electorală, de preferat în persoana lui Traian Băsescu, care să tragă la dealul lui 2014 vagoane întregi de ”muieți-s posmagii”, care-s vioi și funcționează doar când ajung la putere, nu și-n opoziție. Ori așa ceva nu s-ar fi putut gestiona ca efort de un singur om nici chiar în perioada când președintele era pe culmile aprecierii publice. Nu se poate nici ca efort, dar nici ca distribuție a sarcinilor și comunicării. Trebuie să ai o configurație mentală destul de primitivă să-ți imaginezi că un singur om poate să facă toată comunicarea unei formațiuni politice, în toate direcțiile. Președintele se rotește ca un titirez, iar discursul acestuia este din ce în ce mai incoerent. A abandonat orice prudență, se implică politic pe față, ceartă, suduie, dă indicații, trasează sarcini. Dacă până acum părea un Ceaușescu priceput la toate, de la porumb la șantiere, de acum Băsescu este un mic fuhrer, în conflict cu o lume întreagă. Pe români i-a zăpăcit de tot: după ce s-a sprijinit cu toată greutatea pe pretențiile de autonomie ale ungurilor, a comutat rapid spre mesaje naționaliste prin care le-a dat moldovenilor toate aranjamentele peste cap.Scandalurile declanșate de președinte ajung din ce în ce mai des și pe agendele diplomatice. De la americani la ruși, via Germania, nimeni nu pare să-l mai înțeleagă, cu atât mai puțin îl mai susține. Președintele României a devenit în mai puțin de un an un personaj nefrecventabil, abandonat fără onoruri la scara avionului, exceptat de pe lista de invitații, ignorat de liderii mondiali. Rezultatul desemnării lui Traian Băsescu în rolul locomotivei universale, bună la toate, de la câștigat alegeri până la propagandă și intoxicarea opiniei publice cu atacuri informaționale la adresa adversarilor începe să se vadă deja, cu ochiul liber. Distinsa adunare ascunsă în spatele fustelor de firmă ale doamnei Udrea, pare să nu priceapă deloc ce este de făcut și ce urmează în succesiunea logicii electorale în 2014. Nu putem să ne închipuim că și-au consumat toată muniția prin simpozioanele și șezătorile care au precedat înființarea PMP. De asemenea, e greu de crezut să fie cu toții lipsiți de idei sau inițiativă. Problema acolo pare mai degrabă una complexă, în care cei pe care realmente nu-i duce mintea și au fost băgați de umplutură, își dau mâna cu cei câțiva care se pricep, au și idei, dar nimeni nu îndrăznește să ia inițiativa într-un partid în care vioara întâi e Udrea iar contrabasul e Traian Băsescu. Nu știi niciodată pe cine riști să superi, mai ales de când spiritele au fost iritate de pierderea PDL. Așa că toți stau cuminți în băncuțele lor, publicul ideal și așteaptă ca alegerile să se câștige singure... Cei mai slabi la neuronul politic așteaptă să le câștige Băsescu, singur, moment în care își vor face cu abnegație datoria de aplaudaci de profesie. Cei cu capul pe umeri, așteaptă ordin de sus. Nimeni nu are chef să dea dovezi de hărnicie numai pentru a fi suspectat că-i un Vasile Blaga mai mic, dar chinuit de ambiții politice la fel de mari...

Indiferent câți ar înghesui în partidulețul de jucărie al Elenei Udrea, paradoxal, Traian Băsescu este singur. E centrează, el faultează, el dă cu capul. Restul nu contează, ori sunt incapabili, ori sunt potențiali pretendenți. Rolul lor este să apară la final, pentru poza de grup. Este singurul moment în care Traian Băsescu va avea nevoie de ei. La sfârșit, când se va împărți responsabilitatea unui eșec prea mare, chiar și pentru un conducător de talia lui Traian Băsescu.