Băsescu pozează în apărătorul presei după ce a călcat-o în picioare

Oricât de mult ar încerca Băsescu să se erijeze în poziţia de salvator al presei şi prieten al jurnaliştilor, niciodată nu îşi va putea depăşi condiţia de cenzor, critic şi atentator la libertatea presei. De altfel, preşedintele Băsescu a lucrat foarte mult pentru a-şi construi această imagine de rebel politic, incoruptibil, detaşat de tot ceea ce înseamnă universul mogulilor.

Ne aducem cu siguranţă aminte de expresia folosită cu obstinaţie şi sete de preşedinte la adresa jurnaliştilor din România, „tonomate în euro” îi numea preşedintele pe jurnalişti, chiar la începutul primului mandat de preşedinte. Bagi fisa şi ei cântă, spunea cu satisfacţie cel care avea să devină pe bună dreptate cauza disperării pentru mulţi jurnalişti. Ne aducem de asemenea aminte, cu destul de multă lehamite ce-i drept, de numeroasele invective pe care preşedintele în funcţie le-a adresat unor jurnalişti care au îndrăznit să îi pună întrebări pe care acesta le considera incomode. Anumite cuvinte nu vor fi reproduse în acest articol din raţiuni simple de respect şi decenţă. Totuşi, pentru cei care din diverse motive au dat uitării comportamentul preşedintelui la adresa „prietenilor” săi din presă amintim:

- „Auzi tu, Maria, ce tupeu are ţiganca asta împuţită”;

- “Doamnă, şi întrebările trebuie să probeze un minim de inteligenţă”;

- “Presa nu poate face excepţie de la un anumit lichelism prin care se manifestă. Inclusiv în acestă întrebare cu Airbus se reflectă o doză de lichelism a voastră, a jurnaliştilor.”

- „Presa romana a fost intoxicata ca la Revolutie”

- „Presa trebuie sa stie ca am un comportament de om normal si, daca vor continua sa ma jigneasca, vor avea riposta de la Traian Basescu si nu de la presedintele Romaniei“

- ,,Unii analisti ma jignesc pentru ca nu mai primesc publicitate de la stat"

- „Vino sa ma sfatuiesc cu tine, condeier de aur al tarii, far luminos”

- „Nu va lasati convinsi de cei care cred ca ei detin portofoliul de inteligenta al natiunii. La fel ca fostii securisti si activisti, si ei incearca sa-si pastreze privilegiile”

- „Lipsa mai mare de bun-simt n-am mai vazut la un ziarist”

- „Veti vedea trusturi de presa care se bat cu alte trusturi de presa, pentru ca in spatele lor sunt niste patroni care ori apara Rafo, ori apara Rompetrol, ori apara ilegalitatile de la FNI […]”

- „Eşti valetul lui Petre Roman”

- „Ştiu eu de unde vă adăpaţi interesele”.

Toate aceste declaraţii sunt oficiale şi aparţin preşedintelui Traian Băsescu. Pe lângă acestea, sunt nenumărate alte declaraţii care nu au fost trecute „on the record” şi care, probabil, i-ar face să roşească până şi pe cei mai neduşi la biserică dintre noi. La lista lungă de jigniri, invective şi ameninţări adresate fie presei în ansamblu, fie unor jurnalişti cu nume şi prenume, se adaugă şi o altă atitudine foarte gravă pe care Băsescu a arătat-o faţă de independenţa presei pe care încearcă acum să o îmbuneze. Acuzaţiile multiple pe care le-a adus trusturilor de presă că sunt instrumente de propagandă folosite de moguli pentru atingerea unor interese meschine, acuzaţiile multiple conform cărora presa potrivnică lui este o ameninţare la adresa securităţii naţionale au adus lupta dintre Traian Băsescu şi presă la un nivel fără precedent pentru o ţară care se vrea membră cu drepturi depline a UE.

Nimeni nu poate să creadă acum că atitudinea preşedintelui faţă de presă, manifestată cu consecvenţă, ani de-a rândul, indiferent de funcţiile pe care acesta le-a ocupat, s-a schimbat radical pentru că presa ar fi ameninţată de Guvernul Ponta. Cei care lucrează în presă ştiu cu certitudine că Băsescu face doar un joc de imagine prin care vrea să câştige un micuţ capital electoral. Nu jurnaliştii pot fi păcăliţi de mizeria pe care Băsescu o face în stilul politicianist. Cei care trebuie protejaţi de manipularea pe care preşedintele o încearcă sunt cei care nu au avut ocazia să îl cunoască pe Băsescu, sunt cei care nu au votat la referendumul de suspendare a preşedintelui din vara anului trecut, sunt cei care sunt vulnerabili în faţa limbajului duplicitar al lui Băsescu.

Unul din mesajele pe care Băsescu le-a transmis în timpul campaniei din 2004 a fost că Năstase este cel care controlează presa prin vestitele contracte de publicitate de stat. Indiferent de validitatea acuzaţiilor candidatului Băsescu, ceea ce am putut observa pe parcursul mandatului său dublu a fost o atitudine execrabilă faţă de tot ceea ce înseamnă presa din România şi meseria de jurnalist. Astăzi, Băsescu încearcă să facă exact acelaşi lucru pe care l-a făcut în 2004, să spună că Guvernul încearcă din răsputeri să controleze presa şi că domnia sa va fi cel care va salva presa de ingerinţele politice şi guvernamentale. Nu trebuie să cădem din nou în această capcană, Traian Băsescu a avut suficient de mult timp să ne arate tuturor ce forme odioase poate să capete cenzura. Declaraţiile jignitoare la adresa presei şi înjurăturile repetate, ca la uşa cortului, pe care Băsescu le adresa cu maximă lejeritate jurnaliştilor care nu îi conveneau nu pot fi şterse cu un zâmbet fals şi o lacrimă de crocodil pe care preşedintele o varsă în treacăt când aude că legea insolvenţei va duce la falimentul trusturilor de presă.

Obiectivul nu este decât unul politic şi nici un cuvânt pe care îl spune Băsescu despre presă nu poate fi altceva decât o minciună. Jurnaliştii care au asistat ieri la discursul preşedintelui, cel mai probabil au izbucnit în râs când au auzit de atitudinea înţelegătoare pe care preşedintele a avut-o faţă de mogulii oropsiţi.