Băsescu - Preşedintele CCR

Preşedintele a repetat aceeaşi idee luni dimineaţă în cadrul Forumului European pentru Diplomaţie Publică, unde a afirmat că imaginea României în afară este mult mai rea decât realitatea, încercând să aducă în acest sens mai multe argumente. Unul dintre acestea a fost reprezentat şi de situaţia proiectului de lege sus amintit, afirmând despre aceasta că "ştim că s-a împins în Parlament o lege neconstituţională, care nu va putea trece de Curtea Cosntituţională, în baza ei generăm o dezbatere care se va finaliza cu o lege necosntituţională. Cum să avem o imagine bună când şi străinii ne ştiu Constituţia? Ştiu că finalul acestui joc va fi o lege respinsă de Curtea Constituţională în principalele ei prevederi. Şi atunci cum să avem o imagine bună? Mă întreb".

Cele două declaraţii vin după o săptămână în care actuala coaliţie de guvernare a decis, în ciuda anunţului făcut de Crin Antonescu confrm căruia PNL-ul va vota împotrivă, ca proiectul legat de o viitoare exploatare de la Roşia Montană să fie discutat de Parlament. Preşedintele Băsescu a preferat să păstreze tăcerea până duminică, răspunzănd evaziv lunea trecută la o întrebare adresată de un jurnalist pe acest subiect. Prin urmare, declaraţiile actuale ale preşedintelui Băsescu reprezintă prima poziţie publică asumată de când au început neînţelegerile din USL pe Roşia Montană.

Dacă analizăm cele două declaraţii, observăm mai multe ambiguităţi, importante în contextul în care preşedintele nu a ratat până în prezent nicio ocazie de a ataca deciziile luate de Cabinetul Ponta.

În primul rănd, Traian Băsescu afirmă scurt şi clar că legea este neconstituţională, în contextul în care aceasta nu a intrat încă în dezbaterea Parlamentului. La momentul la care Guvernul a trimis legea înspre Parlament, premierul Ponta a afirmat că doreşte o dezbatere publică transparentă în urma căreia să se ia o decizie corectă. Aparent, Traian Băsescu are deja o opinie în ceea ce privelşte acordarea dreptului de exploatare înspre RMGC, opinie ce nu este exprimată ca atare, ci ca o sentinţă a Curţii Constituţionale a României. Astfel, şeful statului se antepronunţă în ceea ce priveşte neconstituţionalitatea unei legi care nici măcar nu a fost votată de Parlament. Nu ştim în acest moment dacă Parlamentul va vota în favorarea legii şi nici măcar care va fi forma sa finală, Legislativul putând modifica formula iniţială propusă de Guvern. CCR se exprimă pe constituţionalitatea legilor adoptate deja de Parlament, nu pe constituţionalitatea proiectelor de lege aflate în procedură legislativă. Este hilar să afirmi că o lege este neconstituţională înainte ca aceasta să ajungă în forma sa finală, dar Băsescu face în mod intenţionat această „greşeală”.

Independent de opţiunea sa, preşedintele nu are dreptul de a se exprima asupra unei probleme ce ţine de competenţa justiţiei.

Mai mult, preşedintele Băsescu, ca mediator între diversele puteri ale statului, putea să se exprime cel mult pe tema anumitor elemente din lege ce pot fi discutabile. În acest caz, el putea să afirme în cel mai rău caz că există în proiectul de lege, aşa cum este el acum pe masa Parlamentului, anumite prevederi care pot fi interpretabile din punct de constituţional şi la care deputaţii şi senatorii să fie atenţi. În schimb, Traian Băsescu a preferat să se exprime de două ori, de unde şi concluzia că proiectul de lege ar fi unul neconstituţional.

Apoi există declaraţia de duminică, în care neconstituţionalitatea proiectului de lege este pusă pe seama faptului că este nominalizată o anumită companie. Poziţia este în sine una falsă, deoarece o viitoare lege ce ar trece prin Parlament nu ar face decât să clarifice condiţiile licenţei de exploatare acordată încă din 1999. Aşa s-a întâmplat în mai multe privatizări strategice cum ar fi cele ale Romtelecomului, ale Petromului sau celebrul contract cu Bechtel. În toate aceste cazuri nu a existat nicio hotărâre de neconstituţionalitate rezultată din nominalizarea în corpul legii a unui anumite companii.

Toate aceste elemente nu ne conduc decât la concluzia că Traian Băsescu a avut o reacţie pur politicianistă, încercând să influenţeze o decizie a CCR-ului cu mult timp înainte ca instituţia să fie sesizată. Nu este pentru prima dată când domnul Băsescu procedează astfel, folosindu-se din ce a mai rămas din prestigiul funcţiei pe care o ocupă pentru a câştiga o bătălie politică. De asemenea, nu este pentru prima dată când preşedintele se răzgândeşte în funcţie de interesele de moment. În urmă cu câţiva ani, acelaşi Traian Băsescu era cel mai mare susţinător al mineritului de la Roşia Montană.

În actualul context, reacţia premierului Ponta este corectă, acesta afirmând că "singurul lucru bun pe care îl poate face preşedintele este să medieze, să participe la dezbateri, nu să pună beţe în roate la tot ce se întâmplă în ţară. Trebuie să trecem dincolo de acest mod de a face politică, în care pui beţe în roate, la care te opui la ceva doar ca să fii contra, să ajungem la normalitate, pentru a discuta proiecte economice, nu în mod politic, ci în modul care interesează viaţa oamenilor". E adevărat, şi Victor Ponta a recunoscut public faptul că la un moment dat a respins proiectul minier pentru că era susţinut de Băsescu. Dar, la acel moment cel puţin, Ponta nu avea nicio funcţie publică, pentru cât Traian Băsescu este însuşi şeful statului, funcţie care ar trebui să fie încărcată de maximum de responsabilitate.

Atitudinea lui Traian Băsescu denotă încă o dată modul demagogic în care şeful statului se comportă de mai mulţi ani, punând interesele sale înaintea oricărei discuţii ce poate avea rezultate constructive pentru ţară.