Băsescu – pro Roșia Montana

După o perioadă de tăcere, Traian Băsescu a revenit în emisiunea ”După 20 de ani”, difuzată duminică de ProTV, pe subiectul exploatării miniere de la Roșia Montană.

De la bun început trebuie remarcat că și de această dată abordarea președintelui este profund duplicitară. Deși se recunoaște a fi un susținător al proiectului de la Roșia Montană, Traian Băsescu încearcă să joace rolul mediatorului neutru, pretextând că este obligat la o asemenea abordare din moment ce "s-a creat o falie în societate" cu privire la acest subiect. ”Stau într-o poziţie neutră în această dezbatere pro şi contra Roşia Montană, aşa cum este programată acum, ceea ce nu înseamnă că nu-mi voi face datoria - aceea de a încerca să informez corect - şi cu plusuri, şi cu minusuri - despre acest proiect”, afirmă președintele.

Numai că, din start, Traian Băsescu demonstrează că nu are nicio intenție de obiectivitate sau corectitudine, uitând în mod convenabil să amintească că a contribuit activ la crearea faliei care desparte acum societatea în chestiunea Roșia Montană. Ani de-a rândul Traian Băsescu a susținut fățiș proiectul din munții Apuseni și a făcut tot ceea ce i-a stat în putință pentru a forța cabinetele PDL-iste pe care le-a girat să dea undă verde exploatării. De altminteri, președintele nu pregetat și de această dată să își exprime resentimentele față de faptul că Emil Boc nu a ascultat indicațiile venite de la Cotroceni și a tergiversat luarea unei decizii.

Lobby-ul pe care Traian Băsescu l-a făcut în favoarea proiectului de la Roșia Montană a politizat un subiect care ar fi trebuit discutat de o manieră cât se poate de obiectivă, pornind de la avantajele și riscurile pe care le presupune exploatarea. Altfel spus, Traian Băsescu a contribuit prin atitudinea pe care a abordat-o în privința proiectului de la Roșia Montană la formarea faliei pe care astăzi se oferă să o medieze, aducându-și brusc aminte de o fișă a postului pe care a ignorat-o până acum cu nonșalanță și profundă iresponsabilitate față de interesele statului român.

Rolul de mediator pe care astăzi Traian Băsescu se arată dispus să îl joace este însă cu atât mai puțin credibil cu cât, în fond, președintele face în continuare lobby pentru exploatarea din Apuseni. Desigur, nu într-o formă atât de agresivă ca în trecut, dar declarându-se un susținător al relansării industriei de extragere a metalelor prețioase.

Iar duplicitatea președintelui nu se oprește aici. Traian Băsescu pretinde că nu se poate pronunța tehnic pe subiectul Roșia Montană, dar nu pregetă să facă o analiză profund deformată asupra proiectului propus de către guvernul Ponta, despre care afirmă că ar fi mai dezavantajos pentru statul român decât varianta negociată în timpul cabinetelor Boc-Ungureanu.

Din nefericire însă pentru Traian Băsescu, în contextul în care proiectul de la Roșia Montană a intrat într-o dezbatere reală în ultima perioadă, mass-media a putut avea acces la informații complete despre variantele contractuale negociate până în prezent. Or, prin comparație, reiese clar că, spre deosebire de ceea ce se făcuse anterior, în acordul încheiat de către guvernul Ponta cu RMGC discutăm despre condiții de mediu mai severe, dar și despre beneficii substanțial îmbunătățite pentru statul român.

Mai exact, din acordul încheiat reiese că 78% din beneficiile proiectului de la Roșia Montană vor fi ale statului român. Roşia Montană va genera pentru statul român venituri de aproximativ 2,3 miliarde dolari şi un efect direct în economia României de circa 2,9 miliarde dolari, la un preţ de referinţă al aurului de 1.200 dolari/uncie. Mai mult, totalul beneficiilor economice directe ale proiectului pentru România sunt estimate la peste 5,2 miliarde dolari, conform proiectului de Acord privind unele măsuri aferente exploatării minereurilor auro-argintifere din acel perimetru.

Iar la cele 5,2 miliarde de dolari pe care exploatarea de la Roșia Montană le-ar aduce ca beneficii directe, trebuie adăugate și beneficiile indirecte. Desigur, valoarea efectivă a acestora este mult mai greu de cuantificat, dar ele ar putea adăuga în vistieria statului, după unele analize, alte câteva miliarde de dolari, mai ales că, prin acordul încheiat cu RMGC, canadienii se obligă să lucreze la exploatarea minieră doar cu companii românești.

Altfel spus, de proiectul de la Roșia Montană depinde un număr substanțial de locuri de muncă. Adică exact opusul a ceea ce susține Traian Băsescu, care afirmă că proiectul minier din Apuseni ”nu creează locuri de muncă încât să se simtă consistent în bugetul de stat” și că rezolvă doar o ”problemă locală a celor din Roșia Montană”.

În loc să ofere o privire obiectivă asupra proiectului de la Roșia Montană, Traian Băsescu continuă să le servească românilor tot soiul de minciuni și manipulări. Iar cea mai grosolană dintre ele se referă cu singuranță la posibilitatea convocării unui referendum cu privire la exploatarea minieră din Apuseni.

Pentru că Traian Băsescu a făcut tot ceea ce i-a stat în putință până acum pentru a bloca modificarea legii referendumului, de o manieră care să permită utilizarea eficientă a acestui instrument democratic de consultare a voinței populare. Or, în aceste condiții, referendumul invocat de către președinte nu este decât un exercițiu de imagine, golit de conținut.

De altminteri, chiar și Traian Băsescu recunoaște că atingerea pragului de 50% ar fi practic imposibilă. Ca urmare, dezbaterea parlamentară rămâne singura modalitate reală prin intermediul căreia românii își pot spune efectiv punctul de vedere cu privire la proiectul de la Roșia Montană.