Băsescu se crede ajutor de câine lup în problema bugetului sabotat

Pe marginea încrâncenării cu care Băsescu se agață de acciza de 7 eurocenți la combustibil, dramatizând-o, trăgând de ea să pară mai mare și mai amenințătoare decât este, unii au zis-o pe șleau, că bâtrânul s-a țăcănit, alții au dat doar din cap, zâmbind pe sub mustață: Nana!

Că o fi una, că o fi alta, ceea ce ajunge până la noi și ceea ce văd cetățenii obișnuiți din toată țara este doar o altă capodoperă de ipocrizie politică din partea hârșâitului Traian Băsescu. Acesta consideră că, dacă a întors la vremea aceea cei 300 de metri ai navei Biruința, va putea azi să o dea cotită ca la Pitești și în Parlamentul României, amenințând o țară întreagă cu sabotarea bugetului pe 2014.

Cel care dă azi ochii peste cap și leșină de indignare ca-n scenetele nemuritorului Caragiale, pentru 7% accize este același care a deturnat și nava guvernării lui Emil Boc, așa cum a concluzionat până la urmă CCR. ”Na-ți-o frântă că ți-am cârmit-o!” ar putea foarte bine să fie deviza acelei perioade nefaste, din moment ce prețul benzinei a crescut atunci cu peste 50% și, dacă vă amintiți, nici Băsescu nici Boc și nici vreun ministru al Economiei nu a avut nevoie de săruri pe la nas... Acum, același, iese indignat și cu pieptul dezgolit că se aduce atingere buzunarului românilor, aceiași români cu ale căror măriri de pensii și salarii Băsescu nu este de acord!!!

Acum face pieptul roată, erou, mai ceva decât astă vară, pe șalupa aia scumpă și căreia în mod clar nu-i lipsea o mână dibace de femeie dar nici combustibil moca în rezervor. Săriți, fraților, strigă revoltatul de pe punte, Guvernul vrea 7 eurocenți, să construiască autostrăzi. Panica sa este evidentă, ce se va face Traian Băsescu în campania din 2014 dacă Ponta nu se lasă până nu construiește până la anul un pic mai mult de 50 de km de autostradă, adică mai mult decât au ieșit la socoteală după zece ani în derivă, cu Băsescu la cârmă...

Indignatul și revoltatul de acum, este un curajos de operetă, căci face paradă pe răspunderea altora. Ca de obicei, când se dă Băsescu zmeu, altcineva este nevoit să plătească. În cazul de față mai întâi Guvernul, mai apoi noi toți. Să iasă diseară, cucul de ora șase și să declare națiunii, ca un bărbat ce este, de câte ori în zece ani, el și ciracii lui au avut sânge destul în instalație să se opună FMI?

Au fost preș în fața fondului iar motivul era simplu: puseseră în asemenea hal pe butuci această țară încât ajunseseră să tremure de frica delegațiilor de la Fond. Când li se cereau soluții, ei veneau cu scuze. Acum, Băsescu a încălecat pe iapa deșălată a celui mai nociv naționalism economic, și-a scos sabia de lemn a populismului și se mai dă oleacă huța în fața unei țări întregi, uluite și scârbite, ca un Moș Teacă viteaz ce se află, în cumplită bătălie cu o acciză cerută chiar de către FMI-ul în fața căruia a tremurat o viață. S-a scrântit, ziceți voi? Să nu ne amăgim! Băsescu de azi este copia ilegalizată a lui Băsescu pe care singuri ni l-am pus în cap, cu zece ani în urmă. L-am băgat în casă cu lăutari și acum nu-l mai scoatem nici cu jandarmi.

Mai are cineva cea mai mică îndoială că trebuie sesizată de urgență CCR și semnalat – căci după câte vedem ei nu se autosesizează – că Traian Băsescu o ține una și bună și intervine în activitatea Guvernului, deși a mai fost claxonat pe această temă? Cel care se dă acum ajutor de câine lup și se oferă ”să ajute” și ”să învețe” Guvernul cum să iasă din prostia în care tot el ne-a îmbrâncit, pare să aibă nevoie de un partener de discuție, până la finalul mandatului, căci de când a rămas fără piscina de la Vila Dante nu mai are stare și pe tot ce pune mână, strică...Puneți-l, domnilor, să dea cu subsemnatul prin ce comisii sau CCR-uri credeți de cuviință, căci, vorba regretatului Dem Rădulescu, omul acesta nu are slujbă și se plictisește pe la palat.