Bechtel pleacă, „craterele” guvernărilor de dreapta rămân

Una dintre ştirile care a făcut înconjurul televiziunilor la acest final de săptămână este cea legată de rezilierea contractului cu Bechtel. Clarificarea cazului pune capăt definitiv telenovelei care a avut drept actori principali compania americană şi statul român. Dincolo de modul pasional în care tema a fost abordată în cei 10 ani şi dincolo de politizarea excesivă a cazului, situaţia de la Bechtel trebuie analizată la rece, pentru a trage învăţămintele necesare.

Semnarea contractului cu Bechtel de către Guvernul Năstase în 2003 a reprezentat o schimbare asumată în abordarea programelor de infrastructură din România. Fostul premier a fost cel care a realizat tranziţia de la conservatorismul prost înţeles la deschidere prin asumare a unui program de modernizare a infrastructurii, specific lumii occidentale. Trebuie menţionat că Traian Băsescu, în calitate de ministru al Transporturilor, a refuzat o strategie durabilă privind construcţia de autostrăzi, motivând absurd, la finele anilor ’90, că ţara noastră nu ar avea nevoie de o astfel de infrastructură.

Semnarea contractului cu Bechtel pentru construcţia autostrăzii ce ar fi trebuit să lege România de Uniunea Europeană a reprezentat, de fapt, primul pas concret către normalitate, acea punte ce urma să lege inseparabil România de partenerii occidentali. Dupa 2005 însă, contractul iniţial a suferit modificări care au alterat complet înţelegerea iniţială negociată de guvernul Năstase.

Fiindcă, dincolo de simpatii şi antipatii politice, adevărul trebuie spus cu subiect şi predicat – nu fostul Guvern PSD se face responsabil de stagnarea lucrărilor şi încercările repetate de a modifica termenii contractului, ci guvernarea care a urmat, care a îngropat practic autostrada Transilvania, favorizând în schimb asfaltagiii de partid. România a rămas în mandatul guvernărilor de dreapta fără autostrăzi, dar a câştigat la capitolul bolizi de lux deţinuţi de odraslele „regilor asfaltului”.

Mai 2013. În cazul Bechtel, Guvernul Ponta nu are la dispoziţie decât varianta de a repara tot răul comis de fostele guvernări. Nu mai e nimic de făcut în afara unei rezilieri a contractului din care România să iasă cu capul sus.