Bechtel – un contract pierdut

Presa a avut parte de un adevărat „festin” mediatic cu acest subiect şi, de-a mirările, responsabilul de serviciu este chiar omul care a reuşit, după 10 ani de pierderi constante, să rezilieze înţelegerea neinspirată pe care statul român a avut-o cu americanii de la Bechtel, Dan Şova.

Să începem cu structura logică a problemei. Pare evident faptul că există ceva de ascuns în afacerea Bechtel. Cine vrea să ascundă informaţiile din primul contract cu Bechtel şi cu ce scop? Ministrul Dan Şova a fost singurul oficial român care, nesilit de nimeni a declarat că va declasifica şi va face publice toate contractele şi actele adiţionale care privesc afacerea Autostrăzii Transilvania. Nimeni nu i-a cerut ministrului să facă publice aceste documente şi nimeni nu a solicitat publicarea rezilierii. Ministrul Şova din propria voinţă a hotărât că românii trebuie să aibă acces la aceste date. Logic, nu putem spune că tot ministrul Şova are ceva de ascuns, când tocmai acesta, repet, singurul oficial român care a reuşit să scape România de „blestematul” contract, a hotărât să publice contractele încheiate cu compania Bechtel.

Datele sunt destul de clare. 23 de milioane de euro pentru fiecare km de autostradă construit, atât au primit cei de la Bechtel de la statul român. Vorbim de un record absolut al jafului pe bani publici. Preţul astronomic a fost atins prin încheierea de acte adiţionale, periodic de către fostele guvernări, printre care se numără şi guvernarea portocalie reprezentată cu cinste la transporturi de Anca Boagiu şi Radu Berceanu cu un mic intermezzo al tinerei extensii a doamnei Boagiu, Alexandru Nazare.

Costurile pe care le-am angajat ca stat în mandatul lui Boagiu din 2005 ar fi de aproximativ 8 miliarde de euro. Bechtel a beneficiat de o binecuvântată gură de oxigen în timpul ministeriatului lui Boagiu care, a hotărât să majoreze contractul cu americanii de la 2,2 miliarde la 10 miliarde de euro. Vorbim de sume colosale care pur şi simplu s-au pierdut în negura birocraţiei fără ca românii să se aleagă cu o infrastructură puternică sau cu locuri de muncă. Banii au fost efectiv aruncaţi pe geam şi colectaţi de compania Bechtel.

Această informaţie ne poate da un mic indiciu când vine vorba de cine ar fi putut să facă pierdut contractul original din 2003. Dacă am avea acces la informaţiile din contractul „curat”, fără adăugirile discreţionare din actele adiţionale am putea afla cum au crescut exponenţial costurile pentru construcţia unuia dintre cele mai importante proiecte de infrastructură pentru România, Autostrada Transilvania.

După 10 ani de la semnarea contractului iniţial care prevedea construcţia a 415 km de autostradă cu suma de 2,2 miliarde de euro, România s-a ales cu costuri de 10 miliarde de euro pentru 52 de km de autostradă construiţi între Câmpia Turzii şi Gilău dar impracticabili pentru că legăturile cu sistemul de drumuri naţionale şi judeţene nu sunt făcute.

Singurul lucru bun din contractul cu Bechtel a fost rezilierea sa şi acest merit, indiferent de capacităţile unei părţi din presă de a altera datele şi informaţiile prezentate, aparţine ministrului pentru Infrastructură Dan Şova. Responsabilitatea creşterii exponenţiale a preţului contractului aparţine foştilor miniştrii ai Transporturilor care au gestionat păguboasa afacere timp de 10 ani. Cu siguranţă unii dintre aceştia ne pot spune ce s-a întâmplat cu contractul original cu Bechtel care ar fi fost făcut pierdut în 2005, sub oblăduirea ministerială a doamnei Boagiu.