"Beneficiarii" doliului național și-au luat sicrie peste rând
Le spune cineva cretinilor care și-au pierdut orice urmă de umanitate, dacă au avut-o vreodată, că “beneficiarii” doliului național n-au câștigat la loto, ci și-au luat sicrie peste rând?
Ieri s-a întâmplat ca, în ciuda rugăciunilor mele, avionul militar care a transportat cadavrele din Muntenegru să aterizeze fix în timpul emisiei. Am fost nevoit să comentez în direct, atât cât am putut, alături de Sorin Oprescu plângând la propriu (cred că-l cunosc binişor pe Doctoru’ ca să ştiu când joacă teatru) şi de Lili Ruse cu buzele încleştate, procesiunea militară de pe aeroport. Credeţi-mă, e crunt. Și-i admir sincer pe prezentatorii de știri care-s în stare să țină o astfel de transmisie. Nu-s chiar o floare care să se ofilească la stimuli vizuali emoționali, am și cuvintele la mine, dar chiar n-am fost în stare să emit nimic inteligent. Mi-am exprimat tristețea, am rostit condoleanțele standard și, cu ochii pe ceas, în așteptarea izbăvitoarei pase către Corina Drăgotescu, am tăcut mult. Nu mi-a ieșit nici șmecheria de a-mi lăsa interlocutorii să brodeze verbal. Erau și mai tăcuți decât mine.
Azi tot citesc cum se oftică unii c-a decretat Ponta doliu naţional. De parcă ar fi aşteptat tot anul să fugă cu tricolorul pe bulevard şi-i obligă ăl mic să-l coboare-n bernă taman de ziua lui, a drapelului. Înjuraţi-l, frate, că vă guvernează prost. Aveţi şi motive. Dar nu că face un gest – da, de imagine – cu o simbolistică naţională. Fiindcă-i vorba despre oameni şi solidaritate cu și între ei. Faptul că Boc n-a făcut-o în cazuri similare spune multe şi în nici un caz nu-l coboară pe Ponta, măcar din punctul ăsta de vedere, la nivelul genunchiului broaştei, cât poate să se ridice din mocirlă titanul din Răchiţele…
P.S. Le spune cineva cretinilor care și-au pierdut orice urmă de umanitate, dacă au avut-o vreodată, că “beneficiarii” doliului național n-au câștigat la loto, ci și-au luat sicrie peste rând?
Ştirile orei
Recunosc faptul ca lipsa unor raspunsuri (din partea autoritatilor) sau macar a unor discutii in spatial public care sa incerce onest, deschis si curajos (in situatia data) sa genereze niste argumente consistente intr-o directie sau alta, precum si valurile de populism perfect concertate, ce s-au revarsat din toate directiile, nu mi-au “cazut “ deloc bine.
Cred ca decizia in discutie (doliul national) poate fi privita din multe perspective! De exemplu ca fiind o exagerare, o actiune ce a vizat un castig de imagine pt decidenti si sustinatori, sau, din contra, o actiune corecta si onesta pt situatia in cauza, insa poate incoerenta, debalansata, care ii neindreptateste pe ceilalti romani care mor in situatii asemanatoare, fara a “beneficia” de acest tip de solidaritate. Deci in ce directie ne indreptam? care sunt criteriile? Mijlocul de transport, numarul de victime (care sunt din ac pc de vedere parametrii?), zona geografica in care se intampla tragedia, distributia victimelor intr-un anumit areal etc. Sigur, toate acestea le enumar cu o ironie amara! Insa ele decurg din discursurile aberante, patetice si lipsite de substanta, prin care lumea se buluceste zilele astea, pentru a ridica in slavi aceasta initiativa a guvernului.
Mi-ar fi placut sa aud dezbateri si rationamente pertinente care sa sustina si sa ma convinga de validitatea optiunii pentru doliu national; mi-as fi dorit ca cei care au abordat situatia precum am facut-o eu, sa nu fie ignorati sau jigniti pentru faptul ca pun sub semnul intrebarii anumite aspecte ce au decurs din acest accident extrem de tragic si regretabil.
Mentionez ca pt faptul ca am indraznit sa am aceasta abordare, “profesionisti” din presa, m-au catalogat ca fiind “idioata” si “bas