Bicameralismul în România este apărat tocmai din Camera Lorzilor

Modificarea Constituției este fără îndoială un proces de o importanță majoră pentru democrația și evoluția societății românești. Și tocmai de aceea, dezbaterea asupra soluțiilor de text constituțional reprezintă un proces delicat, care trebuie ridicat deasupra intereselor politicianiste de moment.

Din păcate însă, este tocmai opusul a ceea ce se întâmplă în prezent. Diversiunea președintelui, care încearcă să reactiveze tema.

Obiectiv vorbind, trecerea la un Parlament unicameral ar face din România un caz particular în Europa, în care trendul, așa cum sublinia și preşedintele Camerei Lorzilor, baroneasa Frances D'Souza, este bicameralismul. Iar faptul că în acest trend se găsesc democrații consolidate, cu tradiții mult superioare față de România, așa cum este spre exemplu Marea Britanie, ar trebui să dea de gândit.

Unul dintre principalele argumente invocate de către președintele Băsescu în sprijinul trecerii la unicameral este acela că astfel s-ar eficientiza procesul legislativ și nu ar mai exista situații în care proiectele de lege să treacă de una dintre cele două Camere prin adoptare tacită. Contraargumentul vine însă tocmai din Marea Britanie.

Baroneasa Frances D'Souza observă că ”în situaţia în care s-ar opta pentru o singură cameră a Parlamentului ar însemna un volum mai mare de proiecte legislative, ceea ce ar duce la dezbaterea neadecvată a multora dintre acestea, iar unele ar rămâne neadoptate”. Altfel spus, prin trecerea la unicameralism, procesul legislativ riscă să fie afectat de superficialitate, iar proiectele de lege vor avea mai multe șanse să nu ofere răspunsuri adecvate problemelor pe care încearcă să le rezolve. Ca urmare, pentru a asigura o calitate corespunzătoare actului legislativ, președintele Camerei Lorzilor consideră că este extrem de important ca proiectele de lege să fie supuse unei a doua lecturi.

Ar fi absurd și contraproductiv ca în procesul de modificare a Legii Fundamentale, România să ignore experiența Marii Britanii, sau a altor democrații europene avansate. Ceea ce nu înseamnă, desigur, că este nevoie să copiem sistemele care se aplică acolo.

Ar fi și imposibil, ținând cont că vorbim despre țări diferite, cu regimuri diferite. Dar, chiar dacă românii nu își doresc ca România să se transforme într-o democrație constituțională după asemănarea Marii Britanii, nu înseamnă că trebuie să ignorăm modelul britanic. Ba dimpotrivă, România nu poate decât să spere că va ajunge cât mai rapid la un nivel de democrație și dezvoltare comparabil cu cel din Regatul Unit. Iar dacă acolo a doua lectură a proiectelor legislative este necesară, cu atât mai mult vorbim despre o asemenea nevoie în România.