Big Brother pentru bănci

Decizia a fost rezultatul negocierilor dintre preşedintele BCE, Mario Draghi, şi preşedintele Parlamentului European, Martin Schultz. Astfel, BCE va trebui să prezinte Parlamentului cele mai importante informaţii obţinute de autorităţile de supervizare. De asemenea, nominalizarea primilor doi oficiali ai acestei autorităţii va trebui aprobată de europarlamentari.

De mai bine un an, Comisia Europeană a încercat, alături de guvernele statelor membre și de Banca Central Europeană, să creeze o uniune bancară capabilă să funcționeze stabil la nivelul zonei euro. Aprope toată lumea este de acord că o astfel de uniune se poate baza doar pe o autoritate de reglementare centrală care să alcătuiască și să aplice reguli unice și care să poată decide soarta băncilor aflate în dificultate. Crearea acestui Mecanism Unic de Supraveghere constituie primul pas înspre crearea unui Mecanism Unic de Soluţionare, care va avea dreptul de a închide sau de a salva oricare din băncile din eurozonă aflate în dificultate. Un astfel de mecanism este necesar în contextul în care, în ultimii ani, zona euro s-a confruntat cu mai multe crize precum cele din Irlanda, Grecia sau Spania.

Din punct de vedere politic, decizia luată de PE reprezintă un risc calculat, în ciuda calendarului extrem de scurt propus (se doreşte instituirea Mecanismului Unic de Soluţionare până la sfârşitul anului viitor) şi al rezervelor anumitor state. Din acest punct de vedere, poziţia Germaniei de acum două luni este cea mai importantă critică, la acel moment executivul de la Berlin declarându-se împotriva constituirii unui fond comun din care să fie salvate băncile cu probleme. Un astfel de fond reprezintă, teoretic, baza pe care va funcţiona un viitor sistem european de soluţionare. Germania se temea atunci că ea va fi cea care va achita nota de plată, din moment ce este cea mai mare economie europeană.

Opoziţia executivului de la Berlin a fost şi motivul pentru care propunerea acordării de prerogative de supraveghere şi soluţionare BCE-ului a fost transmisă Parlamentului. Astfel, Martin Schultz a putut negocia o mai mare implicare a instituţiei conduse de el în reglementarea BCE. Acest lucru ar putea avea efecte la nivelul raporturilor de putere dintre PE şi Comisie, aceasta din urmă fiind teoretic responsabilă de problemele ce implică Piaţa Unică.

Recesiunea economică a scos în evidenţă modul în care funcţionează la nivel bancar Piaţa Unică, adică sub forma a mai multor pieţe ce au aceeaşi monedă. Din acest punct de vedere, o uniune bancară reprezintă cea mai mare şansă ca Uniunea Europeană să depăşească efectele crizei economice.