Blaga pune parafa pe fragmentarea dreptei la europene

Alegerile pentru Parlamentul European din primăvara anului 2014 vor reprezenta un adevărat test sub presiune pentru partidele de dreapta din afara USL. În laboratoarele Cotroceniului şi în cele ale PDL se pun la cale strategii şi planuri de bătaie pentru a încerca să smulgă ceva procente românilor.

În urma Colegiului Director al PDL desfăşurat, sâmbătă, la Baia Mare, Vasile Blaga a lăsat să se înţeleagă că formaţiunea pe care o conduce va spune „pas” scenariilor care propun coagularea dreptei şi susţinerea unui candidat unic la prezidenţiale. "Obiectivul nostru este 20% şi atunci vă garantez că nici nu veţi mai auzi de partiduleţele astea nou-înfiinţate", a precizat Blaga. În aceeaşi logică, preşedintele democrat-liberalilor a întărit mesajul de forţă în raport cu celelalte partide de dreapta. "Partidul nostru va merge singur în alegerile parlamentare, nu vom mai face donaţii pentru nimeni, că destui au intrat şi anul trecut în Parlament pe cheltuiala noastră, pe banii şi pe munca noastră", a punctat Vasile Blaga.

Dincolo de precizările liderului PDL, intenţia lui Vasile Blaga este, de fapt, aceea de a destructura proiectul unei drepte unite din simplul motiv că un asemenea proiect ar fi centrat în jurul lui Traian Băsescu şi al Elenei Udrea, în timp ce PDL ar avea exclusiv un rol “de umplutură”. Presiunile exercitate din zona dreptei ce gravitează în jurul preşedintelui Băsescu în sensul cooptării PDL în acest proiect sunt legate de potenţialul organizatoric/logistic de care dispune formaţiunea democrat-liberală. Fiindcă gruparea Băsescu-Udrea este conştientă că, dincolo de exerciţiile de imagine, are nevoie de structuri politice în teritoriu pentru a-şi maximiza şansele unui scor politic decent la viitoarele alegeri prezidenţiale.

În acest context, Vasile Blaga este conştient că o performanţă decentă a PDL în alegerile europarlamentare i-ar permite o marjă de manevră suficientă pentru ca el să pună condiţiile în alegerile prezidenţiale referitoare la candidatul dreptei, şi nu Traian Băsescu. Calculul liderului PDL se bazează pe zestrea politică extrem de subţire a dreptei asociate cu şeful statului. Astfel, Partidul Mişcarea Populară este cvasi inexistent în spaţiul public, ieşirile lui Eugen Tomac, preşedintele interimar al formaţiunii, fiind superficiale. Pentru a compensa aceste carenţe, cuplul politic Băsescu-Udrea a mizat pe acţiuni de imagine estivale, dar care nu pot umple golurile de fond ale PMP. Forţa Civică şi PNŢCD, grupate sub umbrela unei Alianţe DA reşapate, susţin aceeaşi opţiune a candidatului unic pentru prezidenţiale. Problema alianţei constituite în jurul lui MRU este însă aceea că abordează tema scrutinului prezidenţial, dar nu ia în calcul etapa intermediară a alegerilor pentru Parlamentul European. Fiindcă un procentaj foarte scăzut la europarlamentare, scenariu de altfel plauzibil, ar putea să însemne dispariţia FC-PNŢCD chiar înainte de testul electoral al alegerilor prezidenţiale din toamna-iarnă 2014.

Pentru PDL, soluţia unei front comun al dreptei la prezidenţiale are şi alte dezavantaje. Pe de o parte, ar genera nemulţumirea liderilor şi filialelor care nu s-ar împăca cu ideea unei alianţe tocmai cu acele formaţiuni care, într-o formă sau alta, s-au desprins din PDL şi s-au îndreptat către alternativele asociate cu Traian Băsescu. Pe de altă parte, formaţiunea democrat-liberală a trecut prin experienţa ARD la alegerile parlamentare din 2012, proiect soldat cu un eşec de răsunet. Acel precedent este un argument suplimentar pe care Vasile Blaga îl poate susţine în partid pentru a legitima respingerea unei candidaturi comune.

În ecuaţie a apărut şi Cătălin Predoiu, fostul ministru al Justiţiei fiind recent înregimentat de PDL tocmai pentru a demonstra că partidul nu are nevoie de candidaţi exogeni, având resurse interne pentru a se prezenta la alegerile prezidenţiale. „Candidatul” Predoiu şi-a intrat deja în pâine, prin vizite în teritoriu, întâlniri cu liderii de filiale PDL, acţiuni menite să-l acomodeze pe fostul ministru al Justiţiei cu imaginea prezidenţiabilului propus de formaţiunea democrat-liberală.

Până la acest punct, calculul lui Vasile Blaga s-ar putea dovedi corect, oferindu-i posibilitatea de a-i administra lovitura de graţie preşedintelui Băsescu şi proiectului său, prin fragmentarea dreptei la scrutinul pentru PE. Liderul democrat-liberal doreşte mai mult decât orice să îl neutralizeze pe Traian Băsescu, în pofida retoricii publice a PDL care nu mizează încă pe un conflict deschis cu şeful statului.

În strategia vizată de conducerea PDL este ignorată totuşi “variabila” cea mai importantă într-un scrutin: votul cetăţenilor. Nu este suficient ca PDL să contracareze planurile dreptei care gravitează în jurul lui Traian Băsescu, iar procentul de 20% la alegerile europarlamentare este extrem de optimist, chiar nerealist. Democrat-liberalii au trecut prin eşecul usturător al alegerilor parlamentare, iar ca partid de opoziţie nu a reuşit să convingă, ba chiar din contră. Formaţiunea condusă de Vasile Blaga s-a confruntat cu un exod masiv de membri, cu dispute interne care s-au permanentizat şi mai ales cu un discurs de opoziţie foarte inconsistent. În condiţiile în care majoritatea sondajelor de opinie plasează PDL în jurul a 12-14% intenţie de vot, este complicat ca în numai câteva luni partidul să inverseze trendul pentru a obţine creşteri electorale.

Sub stigmatul austerităţii iraţionale, al politicilor iresponsabile şi al abonării clientelei politice la banul public, revirimentul PDL este aproape imposibil. Avantajul conjunctural al formaţiunii lui Vasile Blaga este însă acela că adversarii cu care se confruntă în zona dreptei sunt şi mai demonizaţi decât actualul PDL. Cuplul politic Băsescu-Udrea este profund antipatizat în rândul electoratului, iar aici este şi şansa PDL de a tranşa în favoarea sa lupta pe zona de dreapta a eşichierului politic.