Cabinetul Ponta, scos la tablă
Remanierea guvernamentală reprezintă una dintre temele recurente ale ultimelor luni. Obișnuită cu desele reaşezări ale echipei guvernamentale din perioada guvernării PDL-iste, mass-media au mușcat de fiecare dată momeala, lansându-se în tot soiul de speculații privind miniștrii care ar putea fi vizați și posibili lor înlocuitori.
Subiectul a reintrat în forță pe agenda publică la începutul acestei săptămâni, în contextul deciziei luate de către social-democrați, de a face o analiză a prestației propriilor miniștri. Astfel, conducerea PSD a anunțat că la sfârșitul lunii august urmează să fie convocate BPN, CExN şi grupurile parlamentare pentru a face evaluarea activităţii miniştrilor PSD, a secretarilor de stat, a şefilor de autorităţi şi agenţii precum şi a celor care ocupă funcţii în conducerea Parlamentului.
Aflat la jumătatea primului an de mandat, cabinetul Ponta se poate lăuda cu o serie de realizări importante. Printre acestea se numără creșterea spectaculoasă a ratei de absorbție a fondurilor europene, care a ajuns la un nivel aproape triplu față de mai 2012, ca urmare a așezării sistemului de gestiune a banilor de la UE pe baze corecte și eficiente și a deblocării programelor operaționale suspendate de către Comisia Europeană. Trendul pozitiv înregistrat în absorbția fondurilor europene, precum și restul măsurilor luate pentru stimularea dezvoltării economiei au condus la accelerarea creșterii economice, România urcând pe locul al treilea al podiumului european, din punctul de vedere al ratei de creștere economică.
În același timp, cabinetul a găsit echilibrul între necesitatea păstrării disciplinei bugetare și nevoia continuării măsurilor menite să conducă la refacerea puterii de cumpărare a populației. România a reușit astfel să iasă din procedura de deficit excesiv, dar și să găsească resursele necesare pentru majorarea salariului minim, sau creșterea pensiilor.
De altminteri, rezultatele pozitive ale guvernării au fost certificate inclusiv de către FMI, care a aprobat finalizarea acordului stand-by, apreciind că partea română și-a achitat obligațiile – o premieră pentru România ultimilor 10 ani.
În mod firesc, există însă și zone în care activitatea guvernului a mers mai puțin satisfăcător și în care este evident loc de mai bine. Unul dintre acestea este domeniul sănătății, unde unele dintre măsurile de reformă preconizate, cum a fost introducerea coplății, au creat probleme evidente în interiorul sistemului generând numeroase critici.
Desigur, per ansamblu, percepția asupra prestației guvernului se menține pentru moment la cote favorabile. Lucrurile ar putea să se schimbe însă dacă nu vor fi luate măsuri pentru corectarea neajunsurilor existente, ceea ce, desigur, implică o analiză amănunțită a prestației fiecărui ministru și, eventual, schimbarea acelora care se dovedesc verigi mai slabe în cadrul echipei guvernamentale.
Și de această dată însă, PNL pare să ignore argumentele raționale. În loc să urmeze exemplul colegilor social-democrați, liberalii au transmis că toți miniștrii PNL au susținerea partidului și activitatea acestora nu justifică o remaniere, deşi cele mai ineficiente zone ale guvernării sunt tocmai cele controlate de liberali.
Ca responsabil direct pentru prestația cabinetului pe care îl conduce, Victor Ponta nu putea accepta ca demersul său, perfect legitim de altminteri, să vizeze doar jumătatea PSD-ista a guvernului, în condițiile în care, electoratul evaluează în ansamblu activitatea acestuia. Drept urmare, invitat marți seară la RTV, premierul Victor Ponta a lăsat să se înțeleagă că vizați de o posibilă remaniere nu ar fi numai miniștrii social-democrați, ci și cei liberali, subliniind că, dacă va considera necesară schimbarea vreunuia dintre aceștia, va transmite către președintele PNL eventualele nemulțumiri înainte de a efectua schimbarea.
Liberalilor nu le mai rămâne în aceste condiții decât să accepte evaluarea pe care primul ministru o va face și să agreeze schimbările propuse. În caz contrar, liberalii se vor trezi în rolul deloc confortabil al partenerului care sabotează unitatea USL şi asigurarea unei guvernări eficiente, în acord cu așteptările electoratului, pentru a-şi proteja politic favoriţii.
Iar consecințele ar fi dezastruoase, nu doar în perspectiva alegerilor europarlamentare, unde, candidând singuri, ar putea fi sancționați drastic de către alegători, ci și a celor prezidențiale.
Pentru a mai avea vreo șansă la fotoliul prezidențial, Crin Antonescu trebuie să evite cu orice preț în perioada următoare să îi antagonizeze suplimentar pe social-democrați, în condițiile în care sprijinul acestora va fi esențial în cursa pentru Cotroceni. Mai mult, pentru a recupera în sondajele de opinie, Crin Antonescu are tot interesul să arate că își aduce o contribuție activă la buna guvernare a României, nu să o saboteze, refuzând să gireze remanierea unor miniștrii liberali mai puțin performanți. Ca urmare, concretizarea unei asemenea ipoteze riscă să confirme faptul că Antonescu a scăpat cu totul din mână propriul partid și că formațiunea liberală este condusă în realitate de o serie de baroni locali, care vor să se mențină la guvernare, chiar și cu riscul de a îngropa candidatura la prezidențiale a șefului ierarhic.
Remanierea guvernamentală anunțată de Victor Ponta reprezintă așadar un adevărat test pentru Crin Antonescu și capacitatea lui de a-i aduce la ordine pe liberali, păstrând astfel coeziunea USL.